Am primit o leapsa de la unu in plus , in care vrea sa vada ce telefon folosesc.
Well, nu sunt genul care vrea un telefon cu brizbrizuri, mi-a placut ca telefonul sa fie telefon, camera camera si mp3 separat 
So, am un Sagem MyPhone (my300x) de la Orange.
Sagem My300x
Cunosc cativa prieteni care au patit-o deja si nu e tocmai placut. Sa-ti pierzi laptop-ul poate fi un cosmar sau mai bine zis e un cosmar, toate datele tale sunt in poala unui necunoscut, poate documentele de la munca, licenta sau pur si simplu pozele din vacanta. In 80% din cazuri nu sunt sanse reale de a recupera laptopul/telefonul furat, chiar si din locuri publice.
Pentru astfel de cazuri exista o serie de programe/servicii care vin in intampinarea unor astfel de situatii. Acestea insa cer ca si sacrificiu renuntarea la orice fel de intimitate, iar costurile sunt destul de ridicate.
Denumit după zeiţa romana a intoarcerilor in siguranţă, Adeona, este un program conceput de studenţii de la universitatile din Washington, California San Diego si California Davis.
Adeona funcţionează pe o licenţă open-source si e disponibila atât pentru sistemele echipate cu Windows, dar si pentru MAC si Linux. Cele 3 caracteristici principale a acestui soft de tracking sunt fiabilitate, privat si open-source, codul fiind la vedere pentru orice dubii privind confidenţialitatea datelor trimise.
Practic programul trimite date despre locaţia laptopului la anumite intervale de timp astfel încât cu ajutorul unor recovery tools se poate afla pe un interval de o săptămâna unde a fost acel laptop. Datele sunt transmise via Internet pe un server, iar accesul la date se face cu o parola prestabilita la instalarea softului. Pentru utilizatorii de MAC, Adeona vine cu o caracteristica noua si utila. Programul poate fi setat, in cazul laptopurilor cu webcam integrat, sa facă poze la intervale de 30 de secunde si transmise mai departe la utilizatori. Funcţie extrem de utila in cazurile de furt efectuate chiar de colegul tău de camera sau a oricărei persoane care-ti e cunoscuta.
Toate aceste funcţii suna bine, însă exista un mare DAR. Funcţionalitatea aplicaţiei depinde foarte mult de persoana care sustrage laptopul. Daca aceasta persoana continua sa utilizeze laptopul cu o conexiune la internet toate bune si frumoase, însă daca acesta decide sa reinstaleze de exemplu windowsul, programul devine inutil pentru inca nu a fost găsita o metoda de reinstalare automata in aceste cazuri.
Pentru mai multe detalii si descarcarea softului intrati aici.
Astăzi ar fi fost deschiderea paginii www.tomarea.com , din păcate din cauza unor probleme personale nu am reuşit să termin acest proiect. Astfel deschiderea e amânată pe o perioadă nedeterminată va fi gata, atunci cand va fi gata.
Am primit două lepşe de la dugy, după ce m-am tot plâns că eu nu primesc lepşe.
Prima se referă la cum arată desktop’ul meu acum, păi cam asa arată:
Spaţiul meu de lucru
Cam dezordonat, cu toate ca in fiecare săptămână le aranjez.
A doua leapşă mă întreabă care e maşina mea preferată:
BMW X5
Leapşa cu Desktop o dau mai departe la lae, iar cea cu maşina la blazzee.
În fiecare săptămână o să prezint o poveste de succes din România, fie a unui produs sau serviciu care mi-a atras atenţia.
Inspirat de articolul Denisucăi, astăzi voi vorbi despre alternativa româneasca la YouTube şi anume Trilulilu.
Dar ce este Trilulilu? Pentru puţinii care încă nu au auzit de Trilulilu, acesta este prima platformă de partajare a clipurilor video, audio şi imagini din România. Oficial cel puţin, mă îndoiesc că nu au fost şi alte tentative înainte, având în vedere că Trilulilu a apărut pe data de 22 ianuarie 2007.
Însă Trilulilu a rezistat în momente când atenţia tuturor era îndreptată spre noua şi istorica achiziţie a celor de la Google, YouTube Videos.
Ideea a venit din partea a 5 clujeni: Sergiu Biris, Andrei Dunca, Vlad Gorgan, Bogdan Colceriu şi Dragoş Bârlea pe data de 1 noiembrie şi a trecut printr-o fază de testare până la lansarea oficială din Ianuarie 2007. Neogen, un jucător important din Internet-ul românesc, a văzut potenţialul noii platforme multimedia şi a venit cu o ofertă de 80.000 de euro.
Doar că tinerii studenţi nu s-au lăsat păcăliţi uşor, au cerut jumătate de milion pentru proaspătul site, urmând exemplul lui YouTube care a fost vândut cu peste 1,5 miliarde de dolari. Însă Neogen la vremea aceea avea o cifră de afaceri de 600.000 $, neputând realiza o asemenea achiziţie şi-a deschis propriul serviciu de partajare multimedia, denumit astăzi Neogen.TV.
Înregistrând un profit de 20.000 de euro, băieţii au mers mai departe cu parteneri media puternici, precum KissFM.
Analiştii IT sunt de părere însă că Trilulilu nu va rezista mult timp dacă nu va înregistra în perioada următoare venituri consistente deoarece numărul utilizatorilor depăşeşte 350.000 şi este în creştere, costurile serverelor depăşind lunar 4.000 de euro.
Cluj-Napoca - 14 Mai 2008 – La 5 luni de la intrarea sa in actionariatul firmei, investitorul francez Alexis Bonte devine noul actionar majoritar al Trilulilu, platforma romanească de sharing (partajare de fisiere video, imagini si audio)
Site-ul romanesc de sharing Trilulilu a anuntat astazi vanzarea pachetului majoritar al companiei catre omul de afaceri de origine franceza Alexis Bonte, care detinea pana nu demult un procent de 10% din actiunile Trilulilu.
Prin intermediul unui vehicul de investitii detinut de familia sa, dl.Bonte a facut o nouă investitie in valoare de 300.000 Euro in Trilulilu, achizitionand totodata un pachet de 41% din acţiuni, pe baza unei evaluari de 2,5 milioane Euro a proiectului. Astfel, Alexis Bonte devine noul actionar majoritar, detinând 51% din companie. Trilulilu va functiona in continuare sub forma juridica de S.A.
Alexis Bonte se va alatura board-ului Trilulilu in functia de presedinte, aducându-si aportul pe partea de business si strategie de dezvoltare a brand-ului, echipa executiva ramanand neschimbată : Sergiu Biris – Director General (a.k.a. Crocodilu’Sef) si Andrei Dunca – Director Tehnic (a.k.a. Crocodilu’ Tehnic).
Ca un colac de salvare a fost lansat magazinul Trilulilu unde sunt diverse obiecte cu design specific paginii web. Însă să nu ne grăbim, poate conducerea Trilulilu are deja un as sub mânecă, aşteptând doar momentul potrivit să-l pună pe masă.
Experienţa mea cu Trilulilu e destul de limitată. Dar de ceva timp am început să folosesc mai mult Trilulilu, mai mult din curiozitate şi nu utilitate. Toată lumea e mulţumită de faptul că serverele se află în România, însă de foarte multe ori sunt pus în situaţia în care ori clipul se încarcă aproape instantaneu sau pur şi simplu nu face nimic. De aici rezultă o instabilitate, normală aş spune, Trilulilu este în plină dezvoltare şi upgrade constant de servere.
Ceea ce-mi place la ei e serviciul inclus de imagini. În acelaşi timp design-ul şi logo paginii web sunt atrăgătoare, dovadă şi deschiderea magazinului.
O mare problemă sau lucru ce mă deranjează la Trilulilu e calitatea materialelor. Încet, dar sigur, devine un fel de Libertatea, unde atracţia zilei sunt sânii unei fetişcane sau bâlbele unei blonde. Show-uri ca şi Cronica Cârcotaşilor sunt binevenite, cu toate ca nu putem învinovăţii conducerea de acest aspect, utilizatorii creează/aduc conţinutul.
În concluzie, Trilulilu nu e un serviciu inovator, însă unul util, practic şi atrăgător. Sperăm pe viitor să aducă lucruri noi şi să nu rămână în umbra lui YouTube de unde a plecat.
Prima pereche de ochelari (purtabili) a fost inventată în jurul anului 1284 de către inventatorul italian Salvino D’Armate. Despre apariţia ochelariilor e o întreagă controversă, Francesco Redi, profesor de medicină la Universitatea din Pisa, susţinea că posedă un manuscris datând din 1289, în care autorul se plânge că nu poate citi sau scrie, neexistând ochelari la acea vreme.
Dar ce au fost ochelarii şi ce au ajuns astăzi. Dacă la început era o metodă de tratament pentru oameni cu probleme de vedere, astăzi au devenit un accesoriu nelipsit în lumea modei. Toate marile case de modă au şi propriile lor mărci de ochelari, în special ochelari de soare.
Un diagnostic precis este absolut necesar înainte de a purta o pereche de ochelari. Altfel riscăm să ne stricăm vederea mai mult. Cu cât îmbătrânim pierdem elasticitatea cristalinului, astfel pierdem abilitatea de a ne schimba focalizarea. “Puterea” unei lentile se măsoară în diotrii, negative sau pozitive. Materialele din care sunt făcuţi ochelarii sunt unele speciale, astfel încât în cazul în care una din lentile se sparge în timp ce este purtată, nu permite formarea de cioburi care ar putea răni ochii.
Acum mai bine de un an am fost şi eu la un control la un oftalmolog foarte bun şi mi-a găsit că sufăr de Astigmatism mixt cu o dioptrie de doar -0.5 . Astfel cu ochelarii la ochi nu vedeam o diferenţă mare, însă de multe ori aveam dureri de cap când citeam foarte mult sau petreceam multe ore în faţa calculatorului.
Astăzi, după 4 luni de nepurtat ochelarii, mi i-am pus la ochi. Nu mi-a venit să cred cât de clar văd lucrurile faţă de acum 5 minute, cu siguranţă datorită ignoranţei mele mi-au crescut diotriile pentru că nu am purtat ochelarii.
În ziua de azi ochelarii s-au dezvoltat foarte mult. Sunt ochelari şi pentru persoane care nu au nevoie de ochelari de vedere pentru corecţie, ci pentru prevenire, antireflex pentru calculator şi condusul autvehicolelor. Ochelari de soare împotriva razelor de soare care sunt tot mai puternice de la an la an datorită încălzirii globale.
Ochelarii de soare contrafăcuţi reprezintă un risc major, unii chiar mărind expunerea la razele ultraviolete care dăuneză globului ocular.
Natura noastră de impinge întotdeauna să facem ceea ce spun alţii, ceea ce apreciază alţii şi nu ceea ce ar fi cel mai bine pentru corpul nostru. E o chestiune despre care s-ar putea discuta la veşnicie, dar toată lumea la un moment dat a făcut ceva ce ştia că-i dăunează doar pentru a fi apreciat de restul.
Astăzi toata media de pe glob a scris, vorbit, prezentat etc. împlinirea vârstei simbolice de 50 ani a unei femei care a devenit pentru unii un simbol, o târfă fără limite sau o simplă victimă a sistemului american.
Madonna Louise Ciccone Ritchie sau simplu Madonna a devenit astăzi regina muzicii pop din întreaga lume, după un drum plin de gropi şi mizerii. Madge nu e produsul unui show gen American Idol, ci mai degraba rezultatul unei ambiţii uneori tâmpite, un exemplu de tărie profesională. Crescută în SUA, în sânul unei familii imigrante din Italia, Madonna ajunge de la o dansatoare obişnuită la vedeta de astăzi.
După ce la vârsta de 5 ani rămâne fără mamă şi pierde imaginea şi amintirile singurei persoane care o întelegea, Madonna decide să facă tot ce e necesar în viaţa ei cu un singur scop, să nu fie uitată. Aceasta e una din explicaţiile pe care le-am găsit citind o biografie a vedetei, scrisă de acelaşi autor care a scris biografia prinţesei Diana.
Trâiind în medii nu tocmai sănătoase, înconjurată de prieteni de orientări sexuale ambigue, Madonna înoată într-o mare de inspiraţie şi libertate. În aceiaşi carte, Madonna declară că totul a început când intructorul ei de dans, într-un moment critic al vieţii ei, îi explică că nu poate fi iubită atâta timp cât ea însăşi nu se iubeşte. Câţiva ani mai târziu intructorul de dans, un gay controversat, avea să fie răpus de virusul HIV, perioada în care tânăra cântăreaţă îi dedică melodia “In this life“.
Cu câţiva dolari în buzunar şi dorinţa arzătoare să devină de neuitat, Madonna pleacă în New York pentru a-şi găsi, ceea ce mai târziu avea să fie numele unui album, “American life”. Aici trăieşte multă vreme în condiţii de sărăcie extremă, de multe ori adormind pe podele ude sau chiar fără bani de mâncare.
Reuşeşte să cânte în diferite trupe în cluburile din New York, iar cu noile relaţii create reuşeşte să semneze un contract cu o casă de discuri. Însă natura narcisistă a vedetei face imposibilă colaborarea cu orice trupă, astfel Madonna îşi urmează singură drumul spre o carieră solo strălucită.
Ceea ce a făcut din Madonna ce este astăzi este scandalul de care a fost întotdeauna înconjurată şi abordarea directă a sexualităţii. Perioada de lansare a vedetei era una conservatoare în faţa camerelor de vederi. Orice ieşire din limitele moralului era condamnată. Dupa albumul Erotica, mulţi au crezut că vedeta şi-a pus capăt carierei muzicale. Erotica, un album care prezenta şi confirma existenţa fetişurilor sexuale, a provocat o eliberare de sub presiunea morală sub care se afla societatea, normalul pierzându-şi tradiţionala semnificaţie.
Un alt atu care a menţinut-o pe Madonna în atenţia tuturor a fost originalitatea care de multe ori a fost/este asociată cu neruşinare sau goana nebună după bani. Fie că în videoclipurile sale a prezentat un Iisus afro american, fie că prezenta cruci în flăcări, fie că săruta pe scenă un băiat de 10 ani în faţa a mii de oameni, fie că se săruta pătimaş cu dansatoarele sale sau chiar se răstignea la Roma pe o uriaşă cruce, Madonna a trezit întotdeauna curiozitate, revoltă şi eliberare sufletească.
După recenta colaborare cu Timberland, Justin Timberlake a declarat “Madonna is a control freak” şi pe bună dreptate. Analiştii financiari descriu pe Madonna ca fiind una dintre cele mai bune femei de afaceri, făcând din cariera sa o afacere de succes prin administrarea personală a banilor. Doar recentul contract semnat i-a adus 120 mil de dolari, iar turneul mondial de anul trecut 195 mil de dolari.
Madonna today
Astăzi Madonna a împlinit 50 de ani. Pentru multe dintre femeile de astăzi ar fi o tragedie, un moment de depresie, însă pentru Madonna orice aniversare e la fel, o zi normală. Aspectul ei fizic a fost dezbătut în lung şi-n lat fără nici o concluzie, iar chiar dacă injecţiile cu botox sunt o condamnare, în show biz nu e niciodată de ajuns să cânţi bine fără un look pe măsură.
La 25 de ani de când şi-a început cariera, Madonna e aceiaşi. Înconjurată de un scandal sexual şi în prag de divorţ, ea îşi continuă reteţa de succes cu un singur scop: niciodată să nu fie uitată.
După o noapte fără un minut de somn, azi la servici pe lângă cafeaua tradițională, mi-am luat și un Red Bull.
Şi m-am apucat să caut informaţii despre licoare magică ce de multe ori ne dă viaţă. Iată de am găsit:
Death by Caffeine
Mie mi-a ieşit aşa:
131.66 cans of Red Bull + You = Death.
Ţie?
În Statele Unite cursa electorală este mai fierbinte ca niciodată. Ca şi vedete ale acestui sezon am avut o femeie (Hillay Clinton) şi un bărbat de culoare (Barack Obama), însă americanii au dovedit că nu sunt încă pregătiţi pentru o femeie.
Astfel, au rămas în cursa pentru preşedenţie Barack Obama şi John McCain. Obama reprezintă noul aer de care are nevoie S.U.A., nu doar al culorii, ci şi al mentalităţii. Barack a reuşit să fie iubit de majoritatea americanilor prin promisiuni modeste şi chiar prin atenţia acordată mediului înconjurător. La celălalt pol se află John McCain care reprezintă tradiţionaliştii, un fel de Iliescu al Americii, dar care încă e înconjurat de aliaţi importanţi.
În goana s-a nebună după scaunul de presedinte, John McCain a difuzat o reclamă anti-Obama în care cel din urmă este comparat cu Britney Spears şi Paris Hilton. Acesta este clipul:
Dacă nu esti atent ai spune că e un clip PENTRU Obama, sunt prezentate imagini de la vizita sa în Germania în faţa a mii de oameni, iar imaginea lui este impecabilă. Într-un fel jignită, Paris Hilton a decis să ia măsuri şi a făcut propria sa parodie asupra reclamei. Clipul este mai jos:
Economia Statelor Unite trebuie să o ducă foarte rău din moment ce şi Paris Hilton a ajuns să dea sfaturi despre extracţiile de petrol.
Trăim într-o lume în care religia are multe de spus. Războaie stârnite de mentalități diferite, revoltări în masă la cuvintele unor oameni, crime sub motivul păcatului şi al curățirii, toate fac parte din religie. Bineînțeles religie înseamnă liniște sufletească, credinţă, speranţă şi frică. Dar toate acestea sunt valabile doar atâta timp cât eşti naiv dispus să le crezi, să le iei de bune.
Părinții au fost dintotdeauna credincioşi, la fel ca şi restul rudelor. Firesc ar fi fost să întru în aceiaşi oală, să las raţionalul deoparte şi să cred cu înverşunare în existenţa divină care îmi supraveghează acţiunile, le notează apoi mă pedepseşte/recompensează.
Religia a devenit atât de puternică datorită faptului că vinde speranţă şi împarte frică. O combinaţie perfectă. De ceva vreme mă chinuie gândul că relgia e o fabulaţie a omului, o încercare disperată de a da seminificaţie vieţii. Câteodată mă întreb dacă nu cumva nemulţumirea şi trufia omului au inventat religia. Nu putem accepta că suntem muritori, că după moarte nu se află decât nimic. Pur şi simplu nu mai exişti. E un gând înfricosător, cum să accepţi aşa ceva când religia îţi oferă imortalitate într-un loc magic, încărcat cu dorinţele oamenilor. De ce am fi noi aşa speciali?
Am participat la diferite dezbateri/discuţii pe teme religioase la organizaţia (religioasă) de studenţi “Alege Viaţa”. Toate sunt un tipar. Nu e nimic concret, palpabil. Singurul lucru care se apropie de o dovadă e, ironic, minuniile prezentate necredincioşilor. Lucrurile pe care nu le înţelegem ar trebuie definite minuniile şi nu semne ale unui zeu pe Pământ.
Religia e “ereditară”. Eşti îmbuibat cu ea de la naştere, la început cu aspectele pozitive (îngeri, paradis), ca mai apoi, când începi să laşi elementele de basm urban în urmă, se aplică frica. Iadul, purgatoriul, locuri de groază care te aşteaptă dacă nu respecţi religia.
Acest articol e numai decât o părere. Unii o să se simtă jigniţi, alţii o să aprobe. Aş vrea să cred în paradis, însă e prea târziu pentru mine. Un refugiu convenabil pentru oameni simpli cu frica normală de sfârşitul firesc care ne aşteaptă pe toţi.
