Prima apariţie după eşecul din Las Vegas, Britney Spears se dă în spectacol în Londra la un concurs gen Megastar de la noi, şi se pare că e pe drumul cel bun.
O nouă telenovelă marca OTV rulează de câteva zile pe la toate posturile TV. Prea talentalul Mihai Trăistariu trece printr-un coşmar mediatic sau promovare en gros, depinde cum o vezi, din care toată lumea are ceva de câştigat. Mihai reclamă, pentru că de multişor nu s-a mai auzit nimic de el, iar televiziunile profită de scandalurile sexuale care aduc mai mult rating decât ştirile de la ora 5.
Dacă o fi sau nu, e treaba lui, intervenţia marei dive (şi vedetă!) Nikita nu face decât să încerce să mai reaprindă scandalul care nu cumva să dispară. O fi Nikita de partea lui Mihai, însă pe blogosfera de specialitate se pare că Trăistariu nu e el atât de nevinovat.
Cât despre Naomi, săraca(ul) merge pe unde prinde, doar doar mai prinde un recital ceva şi să-şi promoveze albumul neexistent.
Mai jos aveţi apariţia la Capatos a personajelor de mai sus şi un videoclip marca Tarky.
Enjoy!
Tăriceanu şi Băsescu
Vorbesc foarte serios! Astăzi am ajuns şi eu acasă la Copşa Mică, nu cu scopul express de a vota trebuie să mărturisesc (am rămas fără mâncare şi bani evident), şi mă gândesc dacă să merg la vot. Nu ştiu cum e cu colegiile, nu ştiu care sunt candidaţii.
Mă gândeam să merg să dau votul alb, ştiti voi frecţia aia de nu ştampilezi pe nimeni, iar pe urmă se numără toate buletinele de vot, ca să se simtă clasa politică că pentru alegătorul respectiv nu oferit un candidat bun. Dar oare chiar îi pasă cuiva de votul/voturile noastre albe? Până la urmă tot noi o să băgăm de seama, noi care deja ştim că suntem nemulţumiţi de clasa politică actuală.
Poate o să merg de dragul oraşului, adică să văd cine mai e prin comisie, cine mai vine pe la vot. Da ştiu, nu am simţ civic şi trebuia să mă interesez din timp, dar acuma nu merg la vot din impulsul că X zice să votez cu Y pentru că va face Z lucruri.
Voi o să mergeţi la vot?
Sursa Foto: alegeri-2008.ro
Fiecare încă de mic îşi dezvoltă anumite aşteptări. Fie faţă de pe persoanele care ne inconjoară, fie faţă de noi înşine, de viitorul nostru, de viaţa ce ne aşteaptă.
Goals!
Unii din noi visăm să devenim avocaţi, doctori, asistente, ingineri, electricieni, etc etc, dar de cele mai multe ori te trezeşti că ceea ce ţi-ai dorit de la bun început nu e neaparat ceea ce vrei de fapt. Mi-e greu să explic, cei care au trăit-o stiu prea bine, e acel moment cand ai ajuns acolo unde ai vrut dintotdeauna, însă nu te simţi cum ar trebui. Nu eşti in extaz, nu savurezi momentul, tot simţi nevoia de mai mult. Nimic nu te mai satisface.
Îţi dai seama că vrei mai mult, altfel nu ai mai continua să trăieşti. Unele persoane recomandă să-ţi întocmeşti un sistem de valori după care să te ghidezi în viaţă. Goals sau obiective bine gândite pe termen lung te pot face să devi mai productiv sau pur şi simplu să-ţi dea un impuls spre a face ceva, să uiţi de timp cum trece, să simţi că trăieşti şi să-ţi creezi noi aşteptări de la propria persoană.
Mie îmi plac cel mai mult TO-DO Listele, simple şi eficiente pentru lucrurile mărunte în general. O vreme am folosit Remember the milk, un site drăguţ ce te ajută să-ţi organizezi taskurile zilnice. Întotdeauna când trebuie să fac un proiect mă gândesc la rezultat şi cât de bine o să arate. Gândesc pozitiv de obicei şi îmi place să cred că e mai sănătos aşa. Problemele mari de obicei le împart în altele mai mici pentru a avea pe parcurs satisfacţia de a duce la bun sfârşit taskuri mici, decât să rămân blocat.
Un lucru ce m-a învăţat AIESEC a fost că obiectivele trebuie să fie S.M.A.R.T. (Specific, Measurable, Attainable, Realistic şi Timely). Cinci principii simple, dar foarte utile în rezolvarea problemelor. E important să pleci la drum cu obiective corecte, care îndeplinesc criteriile de mai sus, altfel în loc de satisfacţii o să parte numai de eşecuri.
Aşa că data viitoare când îţi spui că vrei să fi pilot, ia o hârtie şi un pix, fă un plan şi porneşte la drum cu încredere, pentru că singurul lucru care te-ar putea opri e doar persoana ta.
Sursa Foto: www.missteacha.com
Fă pe deșteptu.ro!
Nu e vorba despre un smecheraş de cartier sau un nume inspirat de rrom, ci un proiect nou-nouţ care-şi propune un singur lucru: să îmbogăţească bloggerii. Okay poate e mult zis asta, dar desteptu.ro îşi propune să te ţină la curent cu cele mai proaspete concursuri de blogging. De când am blogul am câştigat 2 memory flash în 2 concursuri separate, care mi-au luat mai puţin de 5 minute să mă înscriu în ele.
Deocamdată desteptu.ro se află în faza de beta şi cuprinde 2 modalităţi de abonare la concursuri: RSS Feed şi Email. Aşă că dacă te crezi destept dă un click şi data viitoare poate te lauzi cât de destept ai fost că te-ai înscris.
Sursa Foto: desteptu.ro
Are tata un regret, că nu m-am făcut preot. Am tot râs eu, dar acuma văd altfel lucrurile. Staţi liniştiţi nu am avut vreo revelaţie divină sau vreun Iisus pe pâine să-mi apară. “Revelaţia” mea mi-a venit la semafor. Un călugăr şi o măicuţă au oprit la semafor ca eu să trec. Dacă în filme vedem măicuţe cu trabant, ei uite că realitatea stă puţin altfel. Cred că cei doi se aflau într-o misiune specială, din moment ce conduceau un magnific Hyundai Santa Fe, pe negru, să meargă cu sutana.
Hyundai Santa Fe
O să spuneţi şi ce dacă sunt şi ei oameni. Da sunt, dar sunt oameni cu o cutie. Cutia magică cu nume magic, Cutia milei. Cutiuţa asta făcătoare de minuni (mai ceva ca moaştele X şi Y pentru care babele şi-ar vinde pe eBay şi nepoţii) e mică, dar foarte mare. Îţi îndeplineşte orice dorinţă dacă este la tine în casă şi e veşnic flămândă.
Mănăstirea Sâmbata de Sus
Toamna asta în timpul unei nunţi am vizitat Mănăstirea de la Sâmbăta care dispune de o parcare destinată personalului de acolo (a se citi preoţi) pentru a-şi parca Audi la plural, ştiţi voi după munca şi sacrificiul depus.
Întotdeauna credeam că un călugăr e acea persoană care se dedică unei anumite cauze, credinţe şi mai ales o face în condiţii dintre cele mai grele, urmând tradiţii vechi, nu să conduci maşini luxoase prin buricul resedinţelor de judeţ pentru că probabil ai rămas fără gel de duş.
Religia şi banii
Ipocrizia şi minciuna merg mână în mână cu religia. Credinţa e într-adevăr un lucru foarte diferit. Religia e de deja un produs care poate fi comparat cu sisteme de genul Amway, în care numărul contează, banii contează şi mai ales continuitatea. Religia e ca o banca doar cu depuneri. Îţi oferă servicii complexe precum rugăciunea colectivă cu comisioanele aferente bineînţeles.
Atâta amar de bani se strâng şi nimeni nu realizează asta. Doar a devenit de-a lungul timpului ceva cu care să te mândreşti, ruşinezi. Depui mult, te simţi bine, depui puţin, vulturii cârboviţi nu te iartă din priviri, iar dacă refuzi, data viitoare accesul la sistem e blocat.
Cutiuţa magică îţi poate satisface şi nevoile trupeşti. Nu cred că trebuie să mai amintesc de cazul călugărului care şi-a angajat 2 “băieţei” să se simtă bine, 200 RON bucata, bani proveniţi din cutiuţă.
Mai are rost să întreb cât impozit plăteşte BOR la stat? Sau câţi bani se dau anual ca “ajutoare” BOR-ului?
În concluzie, am fost fraier că nu m-am preoţit, cântam şi eu toată ziua pe multe zerouri şi nu-mi băteam capul cu stive şi microprocesoare.
Sursa Foto: www.fgmanu.net
www.graffiti.org
Doi penibili, vă mai amintiţi unul din ei a spus:”Ciocu mic, noi suntem la putere acum!” La mai mult nu te poţi aştepta, până la urmă se poate şi mai grav, vezi coreenii.
Marţea e pentru mine cum e lunea pentru alţii. Încep mai serios cu facultatea de dimineaţă si termin cu 3 ore la servici. Iar dacă pot chiuli la prima parte, o fac cu plăcere, aşa a fost şi cazul astăzi. Am sărit peste un laborator şi am fost cu 2 bloggeri/prieteni/colegi de facultă’ la o bere (okay nu a fost bere, ci shake+cafea+ciocolată caldă, dar vorba aia, te mai uiţi?).
Dimboiu are planuri mari în materie de web. Pregăteşte un proiect drăguţ cu codename-ul WSCafe, mai multe detalii în curând sper. Roscin a fost mai discret, nu ne-a dezvăluit ce planuri are pe viitor, dar are potenţial băiatu’.
M-a prins şi o gripă, aşa că m-am dus să-mi cumpăr un Nurofen Răceala şi Gripă, pentru că sunt fan Nurofen. Ah da, şi îmi place să citesc prospectul la medicamente, cred că e un fel de hobby. La Nurofen Răceala şi Gripă sunt doar căteva reacţii adverse minore, ca de exemplu atac de cord. Detalii.
Tot azi mi-a fost activat contul de email la universitate şi de acum o să am acces la internetul wireless din interiorul universităţii. La noi se practică mersul la cursuri cu laptop-ul, nu că am avea nevoie, ci să treacă timpul mul mai uşor, şi cum altfel decât stând pe messenger.
Astăzi am fost în oraş şi mi-am cumpărat un nou telefon după ce telefonul pe care îl aveam mi-a scori peri albi de câte ori pierdeam semnalul în buricul Sibiului sau în alte locuri cât se poate de urbane.
Aşa că am decis să-mi cumpăr un telefon Nokia pentru că toată lumea zice că sunt cele mai fiabile, alea alea, chiar dacă în comparaţie cu altele sunt ceva mai scumpe.
Mie îmi place un telefon să fie … hmm telefon? Duh! Telefonul dinainte îl aveam cumpărat pe puncte Thank You şi nu am dat nici un ban pe el, ca şi acum, îl cumpărasem pentru că mi se stricase telefonul de pe atunci, un Sagem MW3xxx. După experienţa plăcută cu Sagem, am decis să-mi cumpăr tot un Sagem, aşa că am mers pe Sagem MyPhone (sau My300x).
Nokia 2680 Slide
Însă după 2 ani, am început să am probleme cu semnalul la greu şi va trebui să renunţ la el.
Nokia 2680 Slide l-am ales foarte atent, adică am mers la fătuca de la Euro-GSM şi i-am zis: “Unde sunt cele mai ieftine telefoane Nokia pe care le aveţi?”. Fata mi l-a propus (bine erau şi din alea cu 1 EURO, da noah am zis măcăr încă 2 ani să mă ţină), a tras cu ochiul şi hop m-am făcut cu telefon, husă şi o cartelă nouă Orange cu număr.
Cartela discordiei aş spune. Mi-am făcut planul să dau la părinţi vechiul telefon cu noua cartelă, să aibă ambii telefoane (deh, aşa e românu’). Dar ce să vezi, nu acceptă SIM-ul primit telefonul meu vechi, zice “Please enter Phone Code”, cod pe care eu nu l-am setat, iar dacă introduc abonamentul merge. Cine ştie cum să rezolv, are o bere de la moah.
Am ascultat noul album de la Britney Spears care trebuie să apară peste o săptămână parcă. Albumul are un titlu bine ales, la fel ca şi cel anterior, “Circus“, adică cum a fost ea tratată în ultimii ani. Începe să-mi placă de Britney pentru ca e tot mai dirty cu fiecare album, îmi aminteşte de perioada când Madonna se freca de o bară şi punea numele de album: “Erotica“. Sexul se vinde foarte bine, în anii ’80 sau în noul mileniu.Nici cu Britney nu mi-e ruşine, cu refrenuri ca “Phonography pornography …” din piesa “Phonography” o să spargă toate topurile, că americanii e mulţi şi e proşti.
Din nou şi regulat, se apropie sărbătorile. Ca o ploaie binevenită pentru criza financiară, perioadă când cumpărăm chestii inutile şi le dăm mai departe. Fiecare specie cu ritualul ei, ce să facem. Eu vreau de la moşii de anul astă să mă lase în pace că nu am chef de copchii proşti la uşă, doar e criza financiară şi am rămas fără lichidităţi. Acuma să nu mă înţelegeţi greşit, orice cadou e binevenit, mai ales dacă e cu cheie şi alarmă.
După o pauză mai lungă de blogging, am revenit în blogosferă. Motivul nu îmi e clar nici mie de ce am făcut-o, parcă mă săturasem de articolele banale pe care le scriam în ultima vreme, chiar după ce l-am închis am scris un articol pe WebDoi pe tema asta.
Teatrul National "Radu Stanca" Sibiu
Vineri am avut şi eu oportunitatea de a merge la o piesă de teatru, “Joaca de-a teatrul”, însă din păcate am ieşit târziu de la servici şi a mai şi plouat încât am ajuns ud până la chiloţi în cămin. Actorii erau studenţi la actorie cred sau cel puţin foarte tineri pentru că au venit chiar ei prin căminele studenţeşti să-şi promoveze piesa, costumaţi în diferitele personaje.
Pe weekendul acesta am tras din nou o fugă la Cluj Napoca. Sâmbătă dimineaţa când am plecat cu Dacos, începuse prima ninsoare serioasă aici, iar pe drum am dat de locuri unde era strat consistent de zăpadă. Drumul pănă la Cluj e de 4 ore, aşa că m-am echipat cu o duzină de episoade de Grey’s Anatomy, la care am ajuns la sezonul 4. Serialul e foarte bine făcut, m-a făcut să uit pentru o perioadă de House M.D.
Autobuzul face popas de 15 minute de fiecare dată la autogara din Alba Iulia, unde e cel mai oribil sandwitch pe care l-am mâncat vreodată. Cu toate astea, de fiecare dată cand merg la Cluj Napoca, intru in barul/cârciuma de acolo şi comand unul. Se spune de multe ori că mersul cu autobuzul e mai confortabil decât cu trenul, nu am crezut/înţeles asta niciodată. Da, e mizerie pe CFR, dar prefer un Rapid/Intercity în loc de Dacos sau orice alt autocar. Cred că e din cauză că pe autocar eşti ca pe mare şi nu ai posibilitatea să te plimbi liber ca în tren.
Autocar Dacos
Îmi place când ajung pe dealul Feleac, la “Curba morţii”, unde sunt înşiruite numerele de accidente, morţi şi răniţi, să ne bage în sperieţi şi pe noi pasagerii. De fiecare dată când trec pe acolo mă gândesc ce tare ar fi să conduc eu pe acolo, dar având în vedere că astăzi am aflat şi eu ce e aia “frâna de motor” (adică laşi maşina pe liber şi nu faci nimic, pretty dumb) nu cred că aş mai apuca să mă şi întorc.
Pizzeria New Croco
Ceea ce am făcut la Cluj e cumva confidenţial, aşa că nu intru în detalii. Am fost să “iau cina” la Pizzeria New Croco care se spune că e din 1990, printre primele din ţară dacă am înţeles. Ce m-a distrat a fost cuvântul cheie “new”, cred ca ăla a fost highlight-ul în perioada aceea. Mi-a fost poftă de nişte paste, de obicei prefer tortellini şi, spre norocul meu, aveau chiar o specialitate a casei, tortellini Croco (un fel de tortellini Prosciutto, dar cu sos bolognese). Mancare bună şi ieftină la Cluj, cel puţin în comparaţie cu Sibiu. Să nu credeţi că nu am dat o raită şi pe la McDonald’s, ba chiar am luat micul dejun acolo cu un meniu Cheeseburger dublu.
Pentru întoarcere, am ales CFR cu Rapidul Cluj Napoca – Sibiu, cursa fiind deservită de mândria CFR, Săgeata Albastră. Curios e că Săgeata Albastră a devenit tren universal, e folosit atât pe post de tren Personal (Sibiu – Mediaş) cât şi Rapid/Intercity. Drumul înapoi a fost un deja-vu de pe Dacos, vizionare Grey’s Anatomy cu 2 episoade care m-au uns la suflet.
Am redeschis blogul pentru că mi-am dat seama de ce mi-am făcut blog în primul rând, să pot scrie prostiile mele zilnice aici şi pentru că îmi place să o fac. M-am bucurat când la facultate unii colegi m-au întrebat de ce am inchis blogul, persoane care nu ştiam că-l citesc.
Deocamdată blogul nu e terminat 100% (cred că niciodată nu e), mai trebuiesc ultimele finisaje şi poate nişte plugin-uri utile. Sunt deschis la sugestii şi păreri despre noua tema.
Sursa foto: romania.gpn.travel
