tomitzel

Ca în fiecare sfârşit de weekend merg acasă la Copşa Mică. Sâmbătă dimineaţa sunt trezit de nişte bătăi puternice în uşă. Pe jumătate adormit şi în pijamale, deschid leneş uşa. Era poliţia comunitară sau prietenul de vis  a vis cu o scrisoare în mână. 

Demult nu am mai primit o scrisoare autentică, ultimele scrisori pe care le-am primit au fost in 2007 când am fost plecat in state. Chiar şi atunci mi se părea ciudat să citesc scrisori. 

Anyway, scrisoarea era de la nimeni altul, decât primarul oraşului Copşa Mică, care anunţa, că în contextul crizei economice fabrica Sometra îşi reduce activitatea cu 80% până la îmbunătăţirea siţuatiei econimice globale. Însă motivul principal pentru care primarul făcea apel la populaţie, e dependenţa oraşului de Sometra S.A. De exemplu, iluminatul public din oraş şi apa e asigurată de fabrică, lucruri pe care nu o să le găseşti în documentarele emisiunilor TV. Tot Sometra aducea 1.000.000 RON la bugetul local, cu toate că cetăţenii rău platnici au strâns impresionanta datorie de 700.000 RON la apă. 

Primarul ne transmite un mesaj de solidaritate, marca Băsescu  bineînteles. Cu toate că Sometra a asigurat că distribuirea apei şi a iluminatului public nu va fi afectată, primarul e de părere că trebuiesc luate unele măsuri de siguranţă. Ce e drept nu există un plan sigur de rezervă în cazul în care Sometra se opreşte definitiv. În schimb ne prezintă soluţii superficiale, gen să obligăm pe apropiaţii noştrii să-şi plătească datoriile la apă, mi se pare hilar.

Cartier renovat din Copşa Mică

Cu toate acestea, gestul primarului mi se pare matur. A hotărât să prezinte populaţiei situaţia reală din Copşa Mică, însă mă tem că e prea târziu. O tânără studentă la Jurnalism m-a contactat pentru a face (din nou) un documentar despre Copşa Mică, şi, ca de fiecare dată, super diferit faţă de ceilalţi, cum de altfel toţi se lăudau. Documentarul ar urma să aibă ca şi protagonişti adolescenţii/tinerii din zona Copşa Mică. Dacă timpul îmi va permite, am zis că o să mă implic, cu toate că mulţi cred că am uitat că sunt de la Copşa, între noi fie vorba, rămâne oraşul meu de suflet.

Primăria a reuşit să primească o serie de fonduri pentru un sistem nou de canalizare total independent faţă de Sometra, însă se pare că rămânem fără timp. Lucrările la acest sistem nici nu au început, astfel, încă o data, copşenii se roagă ca fabrica să rămână deschisa. Numărul exact de muncitori nu e cunoscut, niciodată nu s-a avut o situaţie exactă, însă nu depăşeste 800 de muncitori.  Chiar dacă numărul nu e comparabil cu alte companii care se confruntă cu falimentul, impactul asupra zonei va fi devastator. Vrem, nu vrem, Sometra e inima care pompează banii în zonă, atât salariaţilor cât şi bugetului local. 

Spuneam în titlu “Copşa Mică creşte” şi într-adevăr aşa e. Toate blocurile din oraş au fost renovate la timp şi au beneficiat de acoperişuri, toate lucrările fiind acoperite de primărie prin intermediul unor fonduri europene. Oraşul arată mai bine ca niciodată, numai în cartierul meu şi-au făcut apariţia 2 parcuri, iar trotuarele sunt proaspăt pavate. Pot să spun că puţine oraşe de dimeniunea Copşei Mici arată aşa. 

Să sperăm că totul nu a fost în zadar, sunt optimist, Copşa Mică a văzut atâtea de-a lungul anilor încât o amărâtă de criză va reuşi doar să ne sperie.

Pentru un istoric despre Copşa Mica aici.