Mi-e dor de zilele cand eram o căpuşă pe părinţi, când nu trebuia să ma gândesc la ziua de mâine, când totul era plătit şi pregătit dinaintea mea. Vreau înapoi.
Încep să mă simt adult şi deja urăsc sentimentul. Toată copilăria îţi doreşti să fii “mare”, ca mai apoi să regreţi. Lae mă amăgea cu dezvoltările din stiinţă, că o să trăim o veşnicie, o veşnicie adulţi. Vrea cineva?
Cu dedicaţie :
Pink – Sober (HD)
o vesnicie sa fii sclav sau imparat …. las ca lovim si noi jackpot-ul vre-odat
he he he he sper că nu mai aşteptăm mult
Toate la timpul lor, mai Tomi…
Poate ca nu e vorba ca te simti adult, ci e vorba de maturizare…
Esti inca tanar, zic eu, pentru a te bucura ca nu esti constrans de familie, copii, bolile care apar la noi cu timpul… profita de timpul asta >:)
..zise Laura cea ‘batrana’, haha