Mi-e dor de zilele cand eram o căpuşă pe părinţi, când nu trebuia să ma gândesc la ziua de mâine, când totul era plătit şi pregătit dinaintea mea. Vreau înapoi.

Încep să mă simt adult şi deja urăsc sentimentul. Toată copilăria îţi doreşti să fii “mare”, ca mai apoi să regreţi. Lae mă amăgea cu dezvoltările din stiinţă, că o să trăim o veşnicie, o veşnicie adulţi. Vrea cineva?
Cu dedicaţie :

Pink – Sober (HD)