tomitzel

Foarte rar ajung si eu la un televizor, dar ieri seara la Copsa Mica fiind, am dat peste Eurovision 2009, mai pe la sfârșite așa. Dintre toate melodiile mi-a plăcut melodia Moldovei, Hora din Moldova. Chiar a fost faină atmosfera impusă de Nelly Ciobanu și dansatorii ei. Despre câștigător nu pot spune multe, nu mi s-a părut o piesă deosebită. A câștigat Norvegia cu un scor aproape dublu față de a 2 a tară clasată, Islanda. Clasamentul e cam așa:

1. Norvegia – 387 de puncte

2. Islanda – 218 puncte

3. Azerbaijan – 207 puncte

4. Turcia – 177 de puncte

5. Marea Britanie – 173 de puncte

6. Estonia – 129 de puncte

7. Grecia – 120 de puncte

8. Franţa – 107 puncte

9. Bosnia&Herţegovina – 106 puncte

10. Armenia – 92 de puncte

11. Rusia – 91 de puncte

12. Ucraina – 76 de puncte

13. Danemarca – 74 de puncte

14. Republica Moldova – 69 de puncte

15. Portugalia – 57 de puncte

16. Israel – 53 de puncte

17. Albania – 48 de puncte

18. Croaţia – 45 de puncte

19. România – 40 de puncte

20. Germania – 35 de puncte

21. Suedia – 33 de puncte

22. Malta – 31 de puncte

23. Lituania – 23 de puncte

23. Spania – 23 de puncte

24. Finlanda – 22 de puncte

Acum aștept controversele de sfârșit de concurs, cam așa e peste tot, nu numai la Eurovisionul românesc. Ah, că veni vorba de Romania, rezultatul la Eurovision a lui Elena a fost jenant, cam cum și așteptam, să mergi la un asemenea concurs cu un kitch de piesă. Asta e, mai mult nu putem.

Muntii Fagaras

Un amic de-al meu a deschis de curând un site cu colecția lui de poze de la munte. Pagina se numeste Peisaje montane și conține un număr mare de imagini superbe din munții românești. Pe lângă poze, dacă aveti de când să plecați la munte, găsiți tot aici câteva trasee montane de la noi cu indicații prețioase.

Mi-am adus aminte de drumețiile din generală și liceu, ce mai vremuri, fără griji, doar eu și muntele. Melancolia asta mă apucă deja la o vârstă așa de fragedă, e grav!

Nu uitați, e încă în dezvoltare și merită toata atenția!

Foto: peisaje-montane.ro

De la o vreme încoace nu mai pot să zbor și asta mă enervează. Prea des mă uit în portofel, prea des mă gândesc la ziua de mâine. Unde e clipa de acum, clișeul trăiește fiecare clipă? Criză, iPhone, rahați de câine, Kindle, ce sunt toate astea, de ce le dăm importanță și de ce ascult iar aceleași melodii?

Ne hrănim în fiecare zi cu aparențe și nu putem să iubim. Suntem incapabili să iubim. Pentru că totul începe cu un de ce. Toți analizăm, nu vrem motive simple pentru texte prea simple. Faptele au luat locul cuvintelor. Cuvântul nu mai are valoare, nu mai are putere. Cine mai crede în cuvinte astăzi? Eu nu.

Dar de ce am ajuns aici? Cine e de vină, ne simțim așa de bine când putem arăta cu degetul și atât de rău atunci când inexplicabilul își face loc în rutina noastră. Nu știu ce e cu iubirea asta, să fie oare overrated sau o substanță ieftină fără formă? De multe ori stau și mă gândesc la ce a fost, niciodată la ce va fi. Ce va fi mă îngrădește prea mult. Nu vreau să mă simt albastru din nou, e prea mult albastru în jurul nostru.

M-am săturat să strâng buze străine, zorii să mă prindă pe autobuze goale, iar roua să mă prindă în fața căminului 4. Îmi spun de fiecare dată că o să-mi demonstrez din ce sunt făcut, dar de fiecare dată se termină teribil de prost. De fiecare dată mulțumesc, niciodată rămâi.

De mâine sunt alt om, cu altă temă pe blog și în cap

Foto: koreatimes.co.kr

Rețeta divertismentului american, se ia una bucată vedetă, într-o zi importantă și se rostesc câteva vulgarități, et voila! Toată American vorbește despre Saturday Night Live de ziua mamelor cu prestația “strălucită” a lui Justin Timberlake. Priviți, zâmbiți și comentați.

Cu ceva timp în urmă scriam cu scepticism despre deschiderea primul trust media din comunitatea LGBT, sub umbrela Club Purple București. Din păcate se pare că inevitabilul s-a produs, am aflat acum câteva zile că cele 2 două, Radio Purple și Purple TV, au fost închise definitiv, motivul nu e cunoscut, probabil ratingul foarte scăzut, cele 2 eram disponibile doar online.

Știrea a apărut pe pagina Radio Purple prin următorul comunicat de presă:

In urma sedintei extraordinare de joi 30 aprilie Consiliului de Administratie Purple a decis:

- intreruperea definitiva a activitatilor postului online de radio si televiziune Purple.

- stabilirea unui plan de masuri in vederea relansarii, retehnologizarii si reorientarii radio si tv online catre alt segment de public pana la finalul lunii mai.

Actuala decizie este irevocabila.

MULTUMIM INTREGII ECHIPE RADIO PURPLE PENTRU TOATE EFORTURILE FACUTE IN ACESTE 6 LUNI. EI VOR FI NUCLEUL NOULUI POST DE RADIO SI GARANTIA SUCCESULUI.

Din comunicat reiese că proiectul va avea o continuare, doar își va schimba nișa. Cam greu să revi cu același nume după ce te-am asociat cu o categorie de oameni atât de controversată, sunt curios ce ne rezervă Purple. Până atunci rămânem cu OTV, doar ce frumos mai albește Diaconescu la 3 noaptea. Zbye!

Foto: homeless.org.uk

Ca tot a venit/trecut primăvara, toată lumea e cu vitaminele, parcă e noul trend. Auzi, fată, da tu ce ai acolo? Eurovita? Mă laşi! Eu am Vitamax! Şi tot aşa, de parcă sunt bonboane. Eu obligat/forţat iau Eurovita Multiminerale, sunt mai tot timpul dezhidratat, nu mă împac bine cu apa.

Mă tot întreb dacă sunt necesare atâtea medicamente în ziua de astăzi sau a reuşit marketing-ul să se inflirteze şi aici. La TV tot felul de medicamente ne promit marea şi sarea, bărbăţia înapoi sau desene caraghioase cu gripe palide. Voi mai folosiţi aceşti suplimenţi nutritivi?

Cred că toată lumea e de acord cu mine când spun că Madonna joacă atât de prost în filme, pe cât de bună e în industria muzicală. Însă pentru orice există o excepţie, chiar şi pentru Madonna sau mai bine zis Evita. Weekendul ăsta a fost cât se poate de nereuşit şi m-am pus să revăd filmul (musical) meu preferat Evita, având în rolurile principale pe Madonna şi Antonio Banderas.

Evita sau Maria Eva Duarte de Peron a fost prima doamnă a Argentinei din anul 1946, după ce la vârsta de 15 ani a plecat în Buenos Aieres, convinsă de faptul că a fost adusă pe acest pământ pentru a deveni cineva. Chiar dacă era fiica bastardă a unui bogătaş a clasei mijlocii, aceasta nu a fost niciodată acceptată de aceştia, dezvoltând astfel o ură pentru clasa mijlocie.

Evita

Filmul e strălucitor, iar viaţa Madonnei seamănă în foarte multe aspecte cu cele ale primei doamne a Argentinei. Obsesia Madonnei de a nu fii uitată, se potriveşte de minune cu dorinţa arzătoare a Evitei de a ieşi în faţă. Ambele trecute sunt neclare, atât mijloacele prin care cele 2 au ajuns celebre, cât şi moralitatea celor 2 femei.

Cred că rolul Evitei a prins atât de bine Madonnei datorită asemănării dintre cele 2, ambele femei puternice, cu ambiţii de oţel. Moartea prematură a Evei Duarte de Peron a lăsat o rană adâncă în poporul argentinean, dar a şi adus la iveală neregulile din conducerea de atunci.

Povestea Evitei e povestea iubirii dintre o fată şi visul ei, dintre o legendă şi o ţară, dar şi dintre o actriţă şi un politician. Merită văzut!

Foto: enquirer.com

Astăzi a fost o zi mult prea lungă, una din acele zile în care totul merge teribil de prost. O persoană dragă ţie să ţi se îmbolnăvească subit cred că e cel mai trist lucru care ţi se poate întâmpla. Urăsc bolnavii. Urăsc spitalul şi tot ce ţine de el, probabil la fel ca mulţi alţii. Mi-am dat seama că în vara lui 2007, când am fost în Statele Unite la o urgenţă medicală, sentimentul a fost diferit. Camera de aşteptare semăna mai degrabă sala de aşteptare de la coafor, ambianţă plăcută şi un personal nu doar foarte bine pregătit, dar şi cu obiceiuri sănătoase. Oare chiar banii mai multi fac ca medici să se poarte civilizat cu pacienţii? La noi pacienţii respectă doctorii, dar nu şi invers. Mici excepţii, ici colo.

Eu când am o asemenea zi, mă îndop cu mâncare nesănătoasă, nişte melodii emo şi un film lacrimogen. Legătura asta dintre mâncare şi sentimente mi se pare amuzantă de fiecare dată, ce bine ar fi dacă o ciocolată ar umple amărăciunea noastră.

Mâine e 1 Mai, aveam planuri mari de mers la cabană pe 3 zile la Crăciuneasa, dar din păcate a trebuit să-mi anulez planurile şi să aştept vremuri mai bune. Distracţie faină şi înfulecaţi un mic şi pentru mine.

Foto: living.health.com