tomitzel

Putini sunt cei care ma inteleg si putini vor fi cei care o sa ma inteleaga. Dar in ultimul timp si cei care au ramas, practic, au plecat. E curios cum prietenii ma stiu ca un tip optimist, intotdeauna calm, iar familia ma priveste ca un tip nevrotic, nemultumit, vesnic neinteles. Bias for the win!

In seara asta am inteles ceea ce nu vreau sa fiu, persoana care o detest, cu care nu m-as impaca vesnic. Poate inca nu stiu ce vreau de la mine, cum sa-mi conturez personalitatea, dar in fiecare zi, bucata cu bucata, strang cateceva din mine. Nu vreau sa fiu underfucker-ul sau flower power man daca ma intelegi. Nu vreau sa fiu omul extremelor, ci echilibrul din fiecare. Vreau sa fiu un pic din fiecare, inteligenta prietenului mai matur, copilaria prietenei cu camera plina de plus, analiza colegei de munca, bunatatea colegului de camera #1, crezul puternic in ceva al colegului de camera #2, optimismul mamei mele, naivitatea lu’ tata, hiperactivitatea prietenei cu Matiz, rabdarea celui batran, simtul umorului studentului la medicina si alte calitati furate de la prietenii din jurul meu.
(more…)