Roşia Montană şi poveşti de aur – ziua #2
Pentru cineva care a crescut timp de 18 ani într-un oraş ca şi Copşa Mică, e greu să fie impresionat de localităţi sărace sau cu probleme de mediu precum Roşia Montană. Dacă stau şi mă gândesc mai bine, cele două seamănă tot mai mult, o mână de oameni dependenţi de mediul inconjurător, despărţiţi în 2 tabere.
Dimineaţa, când am pornit să cutreierăm imprejurimile, am descoperit Roşia Montană cam goală. Rar treceau grăbite maşini de teren, iar oamenii de prin zona erau rasfiraţi pe străduţe, se uitau cu neîncredere la noi. Am trecut pe langa Rosiamin S.A. unde am tras o privire la harta miniera de acolo.

Direct de pe stradă, am luat-o pe o potecă pe un deal ce înconjura Roşia Montană. Pe parcurs, am dat de semne de propietate privată, clădiri în paragină, urme ale exploatării miniere şi care mai de care ameninţări de pericol de accidentare.

Pământul gălbui şi rocile de diferite dimensiuni şi culori îţi dădeau senzaţia că ai părăsit Tera într-o misiune de explorare extraterestră, iar ceaţa din acea zi a creat un scenariu numai bun de Alien 1,2,3 …
RMGC încearcă să costumeze oraşul în viziunea sa futuristă pentru tactici de kitch le-aş numi eu, presărate cu promsiuni nelimitate, precum doar un politician în campanie electorală ar putea face. Majoritatea clădirilor au fost achiziţionate de către corporaţie şi marcate sau învelite în imagini optimiste ale viitorului. Iată această bibliotecă mascată în material impermeabil cu efect psihologic:

Imaginea e superbă, dar când ne-am apropiat de clădire ne-am dat seama că această clădire ascunsă sub acel ceolofan a ajuns în punctul în care curând nu va mai putea fii renovată, interiorul e aproape distrus şi probleme grave la acoperiş. Tactica pe care am observată e următoarea, daca clădirea e okish, se marchează cu moment istoric, însă dacă e într-o stare deplorabilă se “îmbracă”.
Muzeul cu Expoziţia “Aurul Apusenilor” pare o sfidare a locuitorilor. Atât pe interior, cât şi pe exterior domneşte luxul şi bunăstarea, de parcă cumva am păşit înapoi în centrul Sibiului, într-unul din muzeele capitalei europene. Aici găseşti o colecţie impresionată de exponate miniere, de la hainele de lucru până la roci preinstorice.

Puţin obosiţi de plimbare, ne-am întors la Hostel Gruber la un prânz gustos. Odihniţi şi cu burţile pline, am plecat într-o mică drumeţie până la Tăul Brazilor. Până să vin la Roşia Montană nu cunoşteam cuvântul de tău, de fapt lac de munte / apă stătătoare.

Seara ne-am întors la pizzeria Tessoro Mio pentru faimoasa pizza din Roşia Montană, despre care s-a tot vorbit încă de la plecare. Nu am găsit un gen de pizza deosebit, ci aceleaşi sortimentele ce le găseşti în toate oraşele.
După lungi poveşti şi filme la plasmă, pe la miezul nopţii am ajuns înapoi la hostel pentru o noapte lungă şi călduroasă de somn.
Va urma …

