Deficit de Atenţie sau Tulburare Hiperkinetică
E oficial, a inceput sesiunea si e jale ca in fiecare an. Studentii-zombie se misca robotic pe strada, in venele lor nu mai curge demult sange, ci licoarea magica i-a luat demult locul. Mi-am facut proviziile de 3 in 1, cursurile au fost cersite in ultimele clipe si fetele complimentate pentru cateva probleme rezolvate.
Dar ceva lipseste anul asta. Ceva ce a disparut cam de multisor, atentia si interesul. Duc lipsa de entuziasm si mai ales de atentie, iar pentru ca altceva nu aveam ce face am dat-o in Google. Astfel am aflat de deficitul de atentie (ADHD), o boala comportamentala frecventa la copii si adolecenti. Se manifesta prin incapacitatea de a mentine atentia, hiperactivitate si o impulsivitate mai accentuata. Chiar daca apare cel mai des la copii/adolescenti, deficitul de atentie poate trece neobservat in copilarie si sa se manifeste odata ajuns adult. De obicei factorii care provoaca aparitia primelor simptome sunt stresul si alte activitati repetitive.
Deocamdata sunt in dilema. Sa fie deficit de atentie sau alt termen fandosit pentru lene. Dar de ce lene acum? Pentru ca banalul e mai prezent ca niciodata, pentru ca acum e momentul cand iti dai cu capul de realitatile vietii, cand vezi ca oamenii chiar mor fara rost, ca totul e un ciclu in care noi suntem pioni neimportanti? Si inevitabil ajung din nou sa-i invidiez pe cei care isi cauta adapost in credinta, cei care aleg calea cea simpla a credintei oarbe, in care de ce-ul e interzis.
Pentru prima data vreau sa fiu bolnav.
Foto: childrensvision.com
Nu stiu cum e la alții, dar medicul meu de familie nu prea are habar. Știe un lucru, să spună nu știu și să trimită mai departe. E atât de frustrant să ajungi la un specialist și să-ți spună păi analizele sunt de fapt bune, așa e normal.
Am și eu un vis, ca mulți alții … să cânt la chitară! Nah, că am spus-o. Nu știu de ce mi se pare ceva magic, relxant și mai ales distractiv. Îi invidiez pe cei care cântă la chitară, prin 2007 când am fost în USA am început să învăț pe chitara unei fete cu care împărțeam apartamentul. Au fost doar câteva note și am reușit să mă pozez cu ea
Vinerea trecută m-au trecut toate apele, a fost la prima sesiune de comunicări stiințifice la care participam (SESIUNE DE COMUNICĂRI A CERCURILOR ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI, Alma Mater Sibiu). Cu ocazia asta am văzut cum merge treaba prin mediul academic și mi-a plăcut ceea ce am văzut. Respect reciproc peste tot și o atmosferă plăcută.
A mai trecut un an și cu el un Eurovision. Unul deosebit prin calitatea pieselor și nu prin apariții spectaculoase (vezi travestiții). Cu toate că vroiam să câștige Moldova, cu piesa Hora din Moldova, se pare că nu a fost să fie sau pur și simplu piesa lui Alexander Rybak – Fairytale a fost mai bună. Alexander a căștigat cu peste 350 de puncte, atât prin vocea superbă, infățișarea simpatică și mesajul melodiei sale.
Foarte rar ajung si eu la un televizor, dar ieri seara la Copsa Mica fiind, am dat peste Eurovision 2009, mai pe la sfârșite așa. Dintre toate melodiile mi-a plăcut melodia Moldovei, Hora din Moldova. Chiar a fost faină atmosfera impusă de Nelly Ciobanu și dansatorii ei. Despre câștigător nu pot spune multe, nu mi s-a părut o piesă deosebită. A câștigat Norvegia cu un scor aproape dublu față de a 2 a tară clasată, Islanda. Clasamentul e cam așa:

