tomitzel

Pentru cineva care a crescut timp de 18 ani într-un oraş ca şi Copşa Mică, e greu să fie impresionat de localităţi sărace sau cu probleme de mediu precum Roşia Montană. Dacă stau şi mă gândesc mai bine, cele două seamănă tot mai mult, o mână de oameni dependenţi de mediul inconjurător, despărţiţi în 2 tabere.
Dimineaţa, când am pornit să cutreierăm imprejurimile, am descoperit Roşia Montană cam goală. Rar treceau grăbite maşini de teren, iar oamenii de prin zona erau rasfiraţi pe străduţe, se uitau cu neîncredere la noi. Am trecut pe langa Rosiamin S.A. unde am tras o privire la harta miniera de acolo.

Direct de pe stradă, am luat-o pe o potecă pe un deal ce înconjura Roşia Montană. Pe parcurs, am dat de semne de propietate privată, clădiri în paragină, urme ale exploatării miniere şi care mai de care ameninţări de pericol de accidentare.

Pământul gălbui şi rocile de diferite dimensiuni şi culori îţi dădeau senzaţia că ai părăsit Tera într-o misiune de explorare extraterestră, iar ceaţa din acea zi a creat un scenariu numai bun de Alien 1,2,3 …
RMGC încearcă să costumeze oraşul în viziunea sa futuristă pentru tactici de kitch le-aş numi eu, presărate cu promsiuni nelimitate, precum doar un politician în campanie electorală ar putea face. Majoritatea clădirilor au fost achiziţionate de către corporaţie şi marcate sau învelite în imagini optimiste ale viitorului. Iată această bibliotecă mascată în material impermeabil cu efect psihologic:

Imaginea e superbă, dar când ne-am apropiat de clădire ne-am dat seama că această clădire ascunsă sub acel ceolofan a ajuns în punctul în care curând nu va mai putea fii renovată, interiorul e aproape distrus şi probleme grave la acoperiş. Tactica pe care am observată e următoarea, daca clădirea e okish, se marchează cu moment istoric, însă dacă e într-o stare deplorabilă se “îmbracă”.
Muzeul cu Expoziţia “Aurul Apusenilor” pare o sfidare a locuitorilor. Atât pe interior, cât şi pe exterior domneşte luxul şi bunăstarea, de parcă cumva am păşit înapoi în centrul Sibiului, într-unul din muzeele capitalei europene. Aici găseşti o colecţie impresionată de exponate miniere, de la hainele de lucru până la roci preinstorice.

Puţin obosiţi de plimbare, ne-am întors la Hostel Gruber la un prânz gustos. Odihniţi şi cu burţile pline, am plecat într-o mică drumeţie până la Tăul Brazilor. Până să vin la Roşia Montană nu cunoşteam cuvântul de tău, de fapt lac de munte / apă stătătoare.

Seara ne-am întors la pizzeria Tessoro Mio pentru faimoasa pizza din Roşia Montană, despre care s-a tot vorbit încă de la plecare. Nu am găsit un gen de pizza deosebit, ci aceleaşi sortimentele ce le găseşti în toate oraşele.

După lungi poveşti şi filme la plasmă, pe la miezul nopţii am ajuns înapoi la hostel pentru o noapte lungă şi călduroasă de somn.

Va urma …

E trecut de 10 seara și-mi odihnesc fundul la noul biroul în noua casă și într-un oraș care așteaptă să-l descopăr de ceva vreme. Prins în febra marii mutări, nu am apucat să mai blogăresc sau să pierd pur și simplu vremea. Pentru cei care nu au aflat încă, în urmă cu 3 săptămâni m-am mutat permanent în Cluj-Napoca, un job nou, o viață nouă. Însă povestea mutării și frumusețiile Clujului le pregătesc într-un articol separat.

Vroiam să împărtăsesc cu lumea experiența mea din Roșia Montană. Weekendul trecut l-am petrecut cu câțiva colegi de muncă în localitatea minieră din munții Apuseni, Roșia Montană. Scopul: fiecare să-și formeze o părere despre situația actuală de la Roșia Montană și cine e păcălit de cine. Cred că cu toții am fost atinși de campania forțată a RMGC, un mic exemplu:

Simplul fapt că pe pagina de Youtube a campaniei sunt dezactivate cometariile și numărul de thumbs down e aproape 100%, ne arată că am trecut de faza în care mai suntem manipulați cu reclame lacrimogene, probabil epoca Andreea Marin ne-a pregătit bine.

Am ajuns în Roșia vineri seara, cu cazare la singurul loc oficial pentru turiști hostelul La Gruber, asta din cauză că nu se mai acordă autorizații de construcție / înființare companii după declararea prematură a zonei ca fiind o localitate minieră, astfel toate activitățiile de acolo primesc aprobare doar dacă au legături strânse cu minieritul. După ce ne-am debarasat de bagaje, am plecat spre un local din comună, un hibrid birto-pizzerie. Era beznă și nu știam exact cum arată comuna, locul din jur, dar, cuprins de foame, mi-am lăsat curiozitatea deoparte și am stat la povești în noapte cu gazda noastră la masă.

Masivul Letea

Cu 2 activiști pro salvarea Roșiei Montane în trupă, aș fi fost tentat să spun că toată incursiunea noastră în RM avea un final previzibil. Dar nu a fost așa. Activiștii cu look de Che Guevara nu au fost prea insistenți, ci chiar au încercat, pe cât puteau / reușeau, să nu ne influențeze prea mult. Înainte de a ajunge la RM, aveam impresia că o să găsesc o sărăcie de localitate, plină de oameni necăjiți pe străzi, cerșetori, birturi infecte. Aveam în minte imaginea creată de povești, articole de știri, reportaje, promo RMGC, etc.
Primul contact l-am avut cu pizzeria Tessoro Mio din inima Rosiei Montane, de dimensiuni modeste, însă aranjată și curată. Punctul central era, ca în oricare local din vremurile noastre, o plasmă nesimțit de mare pentru încăpere. Cred că obiectul ăsta a ucis bârfele și discuțiile filozofice de birt, după foame, acesta era motivul principal pentru care ne aflam acolo, să luam pulsul omului de rând și să tragem cu urechea. Dar după câteva minute ne-am trezit și noi hipnotizați de cutia neagră.

Stăpâni pe stomacurile noastre după câteva pungi sănătoase de covrigei (pizzeria nu mai avea … pizza!), ne-am terminat berile și am plecat obosiți la hostel, unde am fost asteptați cu căldură … și la propriu. După o gustare surpriză din partea gazdei, ne-am pus la culcare în paturi suprapuse. Am ținut morțis să dorm sus, nostalgia anilor petrecuți la cămin.

Va urma …

Foto: Sebastian Florian

E vara. La tembelizor vezi canicula, cod roz, albastru, portocaliu, whatever. Esti intr-un open space. Peste 50 de oameni. Taskuri multe si deadline care se apropie vertiginos. 28 C in interior. Te gandesti ce bine ar prinde aer conditionat. PORNIT. Curg apele, nu Dunarea, pe mine! Temperatura ramane la fel. 2-3 se plang ca nu au aer. Temperatura la fel. Injuri ca ai lasat bermudele acasa. Temperatura ramane la fel. Faci aluzii ce bine ar prinde putin AER. Temperatura ramane la fel.

Frica de aer conditionat ucide din nou. Nu stiu a cui vina e, a celor ca mine care inghit bullshitul “sensibilosilor” sau a celor care au fobie pentru aer conditionat.

Lasati aerul conditionat sa vina la mine!

Parca timpul zboara, si nu oricum, ci cu viteza luminii. Pe data de 5 noiembrie 2010, undeva dupa ora 11 dimineata, la job, am decis sa urmez o metoda de motivare personala, 111 lucruri in 1111 zile.

Unul din acele lucruri era sa devin (lacto-ovo-)vegetarian, iar pentru a putea “masura” aceasta sarcina am decis sa iau perioada de 6 luni dupa care cineva se poate declara vegetarian. Asa ca incepand cu data de 15 noiembrie 2010 am inceput sa renunt in totalitate la carne, cu toate ca sunt un fan McDonald’s / KFC.
Primele 2 saptamani au fost critice, trebuie sa mananci mai mult si mai des decat esti obisnuit, altfel eram mai tot timpul flamand. Spre norocul meu, eu nu am pofte sau ma pot abtine de la mancare atunci cand trebuie. Dieta nu mi-a schimbat comportamentul social, am continuat sa ies cu aceiasi prieteni, sa stau la masa cu ei in timp ce mancau tot felul de lucruri care-mi erau interzise.

Pana azi, am reusit sa indeplinesc 25 26 din 111 lucruri. La mai multe!

Inspirat de dugy si micul lui colt de rai, am zis sa ma laud si eu cu biroul meu minimalist:

Nu ştiu de ce fiecare dintre noi gândeşte înainte să guste. Mă refer la faptul că avem în minte anumite alimente care ştim din start că nu o să ne placă.

Îmi place foarte mult The Big Bang Theory, însă de fiecare dată când apărea Penny la The Cheesecake Factory mă gândeam cât de scârbos poate fi un cheesecake. Dar aseară, împreună cu Nicu şi Luci, am ieşit în oraş după ceva dulce şi ne-am oprit la Redal Cafe pe Bălcescu, loc binecunoscut pentru o gamă variată de deserturi. Încurajat de Luci mi-am comandat un cheesecake şi nici nu pot descrie în cuvinte cât de bun poate fi!

Nu ştiu de unde avem prejudecăţiile astea, la fel aveam o problemă cu brocoli şi conopidă, dar de când cu regimul vegetarian îmi plac.

Ţie ce nu-ţi place, dar nu ai gustat niciodata?

Acum 43 de zile am început joaca de-a cele 111 lucruri realizabile în 1111 zile şi nu mă gândeam că o să fie o experienţă care o să-mi schimbe rutina zilnică. Momentan am realizat 11 lucruri din cele 111, iar dacă e să fac o evaluare intermediară, am ajuns la următoarele concluzii:

1. Soia e sfântă.
2. Câteodată o îmbrăţisare e tot ce ai nevoie.
3. Banii nu-ţi pot sta în cale când vrei ceva.
4. Să administrezi un server e mult mai uşor decât credeam.
5. Clatitele sunt mai bune când sunt făcute de alţii.
6. Don’t bring friends on dates.
7. Norocul (şi foamea) te loveşte atunci când nu te aştepţi.
8. ING rocks!
9. Mâncarea împărţită cu cineva e mai gustoasă.
10. Nu-ţi fă obiective care depind de alte persoane
11. Ajutoarele vin de unde nu te aştepţi.

Momentan, pe o perioadă mai lungă de timp, muncesc la cele 6 luni de “vegetarism” (am peste o lună fără carne), divorţul de Orange şi migrarea pe prepay.

Dacă şi cuvântul îl pierdem în rutina zilnică, rămânem goi în florile de gheaţă şi arşi de prea multe ori …

Unii au auzit deja de metoda asta de automotivare, eu am preluat-o de la Bleau care a preluat-o mai departe de la OmFericit.net.
Dupa cum spune si titlul articolul, scri 111 lucruri pe care vrei sa le realizezi in 1111 zile. Pentru asta am facut o noua pagina in meniu.

La treaba!