tomitzel

Incet, dar sigur ne apropiem de sfarsitul lui 2009, un an plin de evenimente, majoritatea cuprinse de o umbra a mortii. An care a marca moartea mai multor vedete celebre, una dupa alta, dar si a persoanelor apropiate, cunoscute, prieteni, rude.

De 3 luni am un cosmar, conduc o masina si de fiecare data fac un accident pentru ca nu pot controla masina. Nu stiu ce poate inseamna, unii mi-au spus ca e timpul sa-mi cumpar masina, sa confrunt, altii au spus sa evit masina.

Ultima vedeta secerata de moarte e Brittany Murphy, la varsta de doar 32 de ani, aceasta veste a venit pe neasteptate, mai ales dupa ce in ultimul sau interviu, Brittany spunea ca vrea in anul 2010 sa aiba un copil impreuna cu sotul ei. Mi-a placut mult ce a scris Ashton Kutcher, fost iubit al actritei,  pe contul sau de Twitter: “see you on the other side kid.”

Daca e sa ne uitam din perspectiva politica, 2009 a fost un an in care din nou am pierdut in fata promisiunilor electorale si manipulati de oamenii politici. Realegerea lui Basescu e o pierdere pentru Romania, o pierdere de 5 ani de zile pe care nu o vom recupera.

Pe blog la Gaspy am revazut executarea lui Nicolae Ceausescu si a sotiei sale Elena, la fel ca prima oara, moartea lor mi s-a parut cumplita si nedreapta. Cu ce am fost noi mai buni? Sa omori 2 oameni precum niste animale inseamna sa te cobori la nivelul cel mai jos al conditiei umane. Unul din cei care a ordonat focul de arme spunea astazi ca nu regreta ceea ce a facut, intr-un interviu la CNN. Faptul ca nu regreti ca ai omorat un om nu poate fi un semn bun, fiecare soldat simte amprenta fiecarei victime, la fel ar trebui sa o simta si cei care au tras in acea zi, altfel se pot considera la randul lor criminali. Cei 2 care au provocat atata suferinta meritau un proces drept, din cele 2 minute pe care le-am vazut am realizat ca erau simple marionete, nu erau in stare de nimic si nu meritau ca ei sa fie pedepsiti.

Saptamana trecuta am inceput sa ma uit la This is it, dar nu m-am uitat pana la sfarsit. Nu-i inteleg pe cei are dupa ce au vazut filmul spunea ca Michael era in forma, se vede clar conditia lui si iesirile bizare pe care le-a avut.

Ieri seara m-am uitat la 10 pentru Romania, pentru ca in ultima vreme am prea mult timp se pare, si mi-a placut momentul acordat actorului Dinica. Trist a fost sa vad cum Florin Piersic si alti mari actori isi asteapta moartea cu resemnare, se putea citi in ochii lor ca stiu faptul ca anul viitor s-ar putea sa nu mai fie in acea sala.

Poate ca pana la urma anul 2009 a fost la fel ca ceialalti, dar cu siguranta a fost un an in care am simtit mai mult ca niciodata prezenta mortii cum imi sufla la ureche.

In sfarsit am luat si eu concediul / vacanta, dar inainte de asta am fost joi impreuna cu colegii de la Ropardo la X-mas party in Sibiel. Zona e pur si simplu superba! Drumul era inzapezit, dar practicabil pentru a urca cu masinile. Am fost intampinati cu tuica si paine cu sare.

Muzica, voie buna si un foc de tabara mare in mijlocul zapezii, petrecerea fiind muuuult mai reusita fata de cea de anul trecut. Surprinzator, sefu‘ si sefa‘ au fost sufletul petrecerii . Am avut si o tombola cu cadouri, fiecare a primit ce merita, cred

La Copsa Mica totul pare neschimbat, poate doar zapada care e peste tot si un frig naprasnic, nici nu am de gand in urmatoarele zile sa plec departe de calorifer si calculator. Poate prin vecini, nimic mai mult.

Numai vacanta o sa fie si asta, am 5 proiecte + licenta de terminat pentru facultate, intre sper sa pot strecura o sarma sau doua. Nu-mi vine sa cred ca deja termin facultatea, arrgh, apoi job, rutina si pensionar. Viata e prea scurta!

Foto: Gabriela C.

M-am decis sa ma schimb putin, asa de sfarsit de an si cu ocazia asta am schimbat si tema blogului in ceva mai color fata de tema minimalista ce am avut-o pana acum. Sunt curios ce parere aveti.

Saptamana viitoare e petrecerea de Craciun organizata de firma unde lucrez si o sa face o tombola cu cadouri pentru fiecare. Ieri am petrecut vreo 4 ore sa gasesc un cadou pentru eveniment si deja am observat ca magazinele incep sa se umple cu oameni si atmosfera de Craciun.

De Craciun inca nu am planuri, poate o sa organizam ceva cu SbLUG de revelion in jurul Timisoarei, asta daca gasim cazare in Timisoara ieftina. Ar fi tare sa facem un revelion, pacat ca ducem lipsa de fete, cu greu ne face fata Anca, singura fata linuxista. Poate o pensiune draguta cum e Pensiunea Cochet o sa luam drept locatie pentru revelionul SbLUG.

Criza asta financiara a obligat sa se inchida toate caminele din Sibiu in perioada 20.12.2009 – 09.01.2010, asa ca ma vad obligat sa ma mut la Copsa Mica pana la anul.

Pentru ca se apropie Mos Nicu’, Craciunul si inevitabil ziua mea de nastere, mi-am pus cu nerusinare un wishlist aici, poate poate primesc si eu anul asta ce-mi doresc cu adevarat.

Momente grele care te fac sa simti ca traiesti, ca viata nu e numai in culori vii. Ultima saptamana a fost grea, incarcata emotional, plina de resentimente, stress in excess si o oboseala sictirita cu tendinte de bruta.

Acum cateva zile scriam despre prietenul Coco care avea nevoie de ajutorul nostru, al tuturor, al oricui, in lupta cu boala crunta. Din pacate sambata 21.11.2009 unul din prietenii din SbLUG ma intreaba daca a murit Coco. Poate e cel mai brutal mod de a primi o asemenea veste, pe messenger. Timpul s-a oprit atunci si un fior m-a cuprins odata cu o intrebare mai veche, eu cand o sa mor?
Nu am putut merge la priveghi, pentru ca nu sunt de acord cu el, dar respect pentru cei care-l practica si mai ales credinta lor. Cred ca a fost a 3 a inmormantare la care particip cap-coada.

Cand intr-un colt al lumii mor 1.000 de oameni, nu te atinge nici macar o miime, fata de atunci cand o persoana cunoscuta personal nu mai exista peste noapte.
Viata merge mai departe, dar cateodata am vrea sa stea in loc. In momente ca acestea, te gandesti ce ai facut pana acum, cat timp mai ai sa ajungi acolo unde vrei, esti pe drumul cel bun? Concluziile in cazul meu nu sunt deloc fericite, si acum probabil, cand o sa le am scrise, poate o sa ma trezesc din somnul asta stupid care mi-a mancat o parte din viata.
Am realizat ca am devenit peste noapte, normal, average sau de rand daca vrei. Ma multumesc cu ce e, imi e destul ce am in fata. Mi-e dor cand eram “tocilarul” clasei, atunci cand eram vazut cel mai bun, atunci cand momentele reusitei ma imbatau, atunci cand, naiv, luptam pentru normalitate si din pacate am ajuns la “normalitate“.

Optimistul din mine a obosit, vrea o pauza, un ragaz sau poate un pistol. Am devenit normal.

Rihanna – Russian Roulette

Nu știu cu ce să încep și cu ce să termin. Am atâtea de făcut, vreau să fac atâtea, dar îmi e așa greu să le pun în ordine. TO DO list de un kilometru, de abia aștept joi să merg la bowling cu colegii de la servici!
Apropo de job, așa mi-a trezit zilelea astea o poftă de bere jobul pe care-l am, oare de ce?

E ultimul an de facultate si poate anul cel mai aglomerat de pana acum. Schimbarile din facultate imi dau o gramada de batai de cap, noul decan incearca sa impuna noi reguli aberante, doar de dragul schimbarii pentru a lasa si el ceva in urma. Daca ma gandesc bine, e la fel ca in politica romaneasca.

Vreau sa fug la munte, la aerul curat, mi-e dor de Busteni! Imi aduc minte cand am urcat prima oara la Babe cu clasa din scoala generala, am admirat natura si m-am distrat fara nici o grija! A 2 a oara a fost cu prieteni, am planificat saptamani intregi inainte excursie, ore intregi de cautat pe Google Pensiuni Busteni pana ce am gasit locul perfect (ok, poate pretul perfect hahaha )

Astazi nu mai am timp de nimic, licenta, proiecte la facultate, obligativitatea la cursuri, jobul, dar dupa cum a zis un prieten, trebuie sa stabilesc prioritatil, chiar daca asta inseamna sa caut Cazare Baicoi pentru amicii care pleaca weekendul viitor, iar eu sa raman acasa cu buza umflata.

Open High School merge struna! Saptamana trecuta echipa SbLUG a ajuns la Scoala Nationala de Gaz din Medias, liceul la care am absolvit si eu. Din pacate nu am putut ajunge sa tin prezentarea, mai ales ca au fost prezenti aproximativ 90 de elevi care s-au arata interesati de software liber si linux. Cel mai tare moment a fost cand profa de informatica m-a recunoscut intr-o poza si a strigat in timpul prezentarii ca ma cunoaste si ca am terminat la liceul ei

Poate in concediul de iarna apuc sa dau o fuga pana la munte, macar un weekend pentru relaxare.

Ieri seară, împreună cu colegii de la Ropardo, am fost să vedem piesa de teatru Faust la Hala Balanţa din Sibiu. Ok, nu sunt sibian şi credeam că Hala Balanţa nu e o hală, dar guess what, era chiar o hală industrială.
Spectacolul a fost peste aşteptările mele, văzuzem câteva secvenţe pe YouTube, însă nu mă aşteptam să fie la fel şi în Sibiu. Luminile şi sonorizarea au fost de excepţie, încât de câteva ori am tresărit de frică, hahahaha.
Momentul cel mai tare a fost când toată sala a fost invitată pe “scenă” şi erai aproape de actori.
La sfârşit s-a aplaudat frenetic şi bine meritat. Câteva imagini:

Faust – regizat de Silviu Purcarete

Ieri echipa SbLUG a fost cu proiectul Open High School la al 3-lea liceul din municipiul Mediaş: Colegiul Tehnic Mediensis (fost MIU). Beneficiile elevilor sunt multiple din mai multe puncte de vedere, însă chiar şi echipa SbLUG învaţă multe din turneul judeţean.

Începând cu speaking skils şi terminând cu noi competenţe tehnice pe partea de software liber şi Linux. O descriere în detaliu despre ediţia OHS de la Mediensis găsiţi aici.

Vrei ca Open High School să vină şi la tine în liceu? Trimite un email la adresa salut@sblug.ro cu date despre liceul tău şi o persoană de contact, iar în cel mai scurt timp un membru SbLUG o să te contacteze.

Cât de anormal ţi se pare ca în timpul facultăţii să iei o pauză de un an să zicem? Întrebarea asta mi-o pun de ceva vreme.

Studenţii de astăzi nu sunt poate la fel de inteligenţi ca şi cei din perioada lui nea’ Nicu, însă suntem al naibii de ocupaţi şi independeţi. O săptămână normală din viaţa lui tomitzel:

http://i70.photobucket.com/albums/i104/militarutomita/calendar.jpg