tomitzel

Nu voi intra prea mult in detalii, dar vreau sa va atrag atentia asupra riscurilor la care va supuneti de fiecare data cand va urcati in masina. Nu se stie niciodata cu cine va veti intersecta drumul.

Un bun amic a avut ghinionul sa fie implicat intr-un eveniment rutier. Nimic grav. Masina a fost putin avariata, dar te doare sufletul pentru ca fusese cumparata cu nici o luna inainte. Abia terminase procesul de inmatriculare si da, era noua.

Nu mai trecuse pana acum prin asa ceva, dar isi imagina ca odata ce cineva te avariaza este normal sa opreasca, sa se discute si pe baza asigurarii RCA sa se repare masina. Din pacate domnul respectiv nu a vazut de cuviinta sa faca toate astea si dupa o perioada de 2 secunde, probabil de dezmeticire, a luat-o pe o straduta laturalnica si dus a fost. Nu imi inchipui cum si-a imaginat ca o sa scape pur si simplu? Amicul meu a reusit sa retina numarul auto si sa alerteze politia, care si-a facut treaba si urmeaza sa fie tras la raspundere. Din cate citeam chiar pe blogul celor de la Rca Ieftin, daca vinovatul nu este gasit totusi pentru astfel de cazuri despagubirea s-ar face din Fondul de Protectie al Victimelor Strazii.

Este halucinant ce se intampla, dar nu trebuie sa ne mai mire nimic. Este bine totusi sa ai o asiguare Casco care sa te scuteasca de astfel de situatii sau si mai bine, sa nu te intalnesti niciodata cu asemenea personaje.

După ce vineri am plecat acasă fără bilet pe Săgeata Albastră, asta pentru că RegioTrans e ca Dacia 1310 şi nu i-a pornit motorul, azi am mai făcut o “ilegalitate”.
Vineri când să plec acasă a trebuit în fugă să schimb trenurile pentru că automotorul RegioTrans nu pornea şi am avut norocul să fie pe CFR control de stat. Nu era mare problemă dacă nu aveam în portofel decât 6 RON, iar marele controlor de “ştat” îmi cerea 8.5 RON. Ce era să fac, i-am zis că atâta am şi să facă ce vrea. Al naibii că funcţionează!

Astăzi ne-am adunat să dăm o raită prin Muzeul Satului din Sibiu împreună cu Laurici, Jacko, David, Ank, Ioana şi Anca, Tux trăgându-se pe cur (sorry boss, had to say it). Măi ce să zic, frumoase obiective, dar ca de obicei o foarte proastă organizare. După ce ne-am luat biletele am pornit prin sat, şi ca tot japonezu, blitz-blitz şi click-click. Şi ne trezim cu un nene care exact ca şi controlul de stat pe CFR, ne cere biletele şi biletul pentru aparatul foto. La care eu, wtf? Credeam că glumeşte, dar moaca lui de plictisit şi lipsit de viaţa nu prea sugera că are glume în program. Se pare că se percepe o taxă foto de 5 RON pentru fiecare aparat foto din dotare, asta în condiţiile în care biletul pentru studenţi e 2 RON. Mi se pare absurd şi nu ştiu dacă se practică pe altundeva, nici nu mă interezează de fapt. Taxa foto e încă o aberaţie românească, plus că dacă eşti “prins” fără bilet trebuie să plăteşti de 10 ori valoarea biletului, teoretic. Practic, plăteşti la nenea 5 RON şi îţi dă o chitanţă spălăcită şi toată lumea e fericită. E prea greu să includă în preţul biletului 50 bani simbolici pentru a putea fotografia în linişte, dar deja aud cum sar 2 nebuni zicând de ce să plăteaşcă 50 de bani dacă nu au aparat. Taxa foto = kkt în ploaie!

Cu banii rămaşi, am poposit la Cârciuma din bătrâni, un local care te face să crezi că dai peste o cârciuma autentică românească, doar vorba aia e în buricul muzeului satului! Dar înăuntru eşti întâmpinat cu Radio Zu şi o chelneriţă la vârsta a 2 a, ce să mai zic de costumaţie. Îmi pare rău că a trebuit să-l dezamăgim pe David, neamţ fiind, care s-a putut delecta doar cu sărmăluţele din dotare. Preţurile sunt piperate ca-n tot Sibiul, măcăr mâncărica e bună şi tradiţională.

Per total a fost fain, dar asta datorită companiei şi nu muzeului care are ce oferi, însă proasta organizare şi personalul de acolo strică tot farmecul. Păcat, mare păcat!

Ziua începuse bine, ştiam că astăzi noii membrii recrutaţi şi selectaţi urmau să intre în universul AIESEC cu prilejul primului lor LCM (o sedinţă locală, pentru outsideri). M-am hotărât să chiulesc astăzi de la şcoală şi să trăiesc şi eu primul LCM al unui membru, având în vedere că eu nu am participat la primul meu LCM.

Am ajuns mai devreme cu o oră, toată lumea se pregătea pe ultima sută de metrii pentru noii oameni. Prezentări power point erau pregătit, scaunele amplasate strategic, totul era pregătit ca spectacolul să înceapă. Cu câteva minute înainte apare şi primul membru nou, timid, cu neîncredere în paşii săi. Îmi era cunoscut acel mers, nu demult i-am urmat aceiaşi paşi.

În următoarele 10 minute sala se umpluse de studenţii din întreaga Universitate Lucian Blaga, începând cu Marketing şi terminând cu Teologia. Ei sunt viitorul AIESEC Sibiu, care vor afla secretul acestei organizaţii longevive de studenţi. Vor duce mai departe tradiţiile locale, dar şi internaţionale şi cu puţin efort vor duce AIESEC Sibiu pe noi culmi, cu proiecte noi nouţe.

Deschiderea e făcută ca în fiecare an de preşedintele localului, urmată de o prezentare a conducerii AIESEC Sibiu. Prezentarea individuală e momentul cel mai plăcut, fiecare dintre noi se prezintă în compania unei sticle de vin, împărtăşesc informaţii personale sau poate mai mult.

Noii veniţi sunt grupaţi în echipe şi conduşi de câte un lider timp de câteva zile, apoi vor porni în prima lor conferinţă regională împreună cu alte locale AIESEC din ţară.

Şi asta e doar o introducere în lumea AIESEC ….

Astăzi am ieșit și eu la standul AIESEC Sibiu din Facultatea de Inginerie Herman Oberth, ca-n fiecare an bineînțeles. Îmi place sentimentul ăsta de apartenență la un grup, la un set de valori bine alese și mai ales respectate cu sfințenie.

AIESEC Sibiu împlinește 10 ani

Cred că fiecare din noi trebuie să treacă prin experiențe de a conduce proiecte și de a putea, de ce nu, da greș înainte de a avea un job, unde ar putea suporta consecințele dure ale unui eșec. Nu toate companiile sunt răbdătoare atunci când ieși de pe băncile facultății, majoritatea asteaptă să te ridici la nivelul dat de scrisul bolduit din diplomă.
AIESEC îți oferă sanșa de a simți pe propria piele ce înseamnă leadership și care sunt avantajele lui. Structura sa ca organizație se aseamănă izbitor cu o companie multinațională, astfel încât atunci când întri în rândul aducătorilor de pâine pe masă, să ști cum să reacționezi în diverse situații. AIESEC face diferența între tine și restul colegiilor din anul tău, deoarece, vrei nu vrei, după ce termini facultatea începe concursul/vânatul de joburi.

Cu siguranță de fiecare dată când ai auzit de AIESEC, exchange era cuvântul care-l însoțea mai mereu. Dar ce înseamnă exchange în AIESEC? Păi pe scurt, sunt stagii de practică la companii înafara țării, alese de tine și de obicei bine plătite. Domeniile în care poți lucra acoperă toate ariile de specialitate, iar experiența și plusul adus CV-ului sunt inestimabile.

Dacă ești din județul Sibiu și crezi/vrei să profiți de ce îți poate oferi AIESEC Sibiu moca, poți aplica foarte ușor pe pagina noastră www.aiesec-sibiu.ro sau ne găsești în toate facultățile la standurile AIESEC Sibiu cu un formular cu numele tău.
Ai alte nelămuriri sau vrei să auzi mai multe păreri? Poți afla mult mai multe accesând pagina noastră sau citind părerile celor care sunt deja în AIESEC Sibiu pe blogul Firestarters.

De ceva vreme am un cont pe LinkedIn.com şi de fiecare dată cand accesez contul găsesc noi lucruri utile pentru a prinde un avânt pe partea profesională din viaţa noastră. Pentru cei care nu ştiu, este vorba de o reţea cu peste 36 milioane de utilizatori în peste 200 de ţări. Diferenţa între LinkedIn şi să zicem Hi5 e că această reţea socială se concentrează asupra părţii profesionale, a companiilor şi cel mai important, a relaţiilor profesionale între angajat şi angajator.

LinkedIn

Reţelele profesionale stau la baza unei cariere, acesta e un lucru ce l-am învăţat frecvent în AIESEC Sibiu (apropo au şi blog), iar fără o astfel de reţea bine pusă la punct, poţi să fii Einstein, însă nu vei excela în carieră. Oricât de obiectivi ne-am crede, de fiecare dată recurgem la sfaturi, păreri, în loc de a urma proceduri sau standarde prestabilite.

Într-un fel se aseamănă cu paginile de căutare de joburi, doar că ideea e mult îmbunătăţită şi mai utilă. Astfel o să găseşti aici cele mai importante companii, colegi de facultate şi de serviciu prezentaţi prin profile asemănătoare unor CVuri profesionale.

De când am făcut cont pe LinkedIn am fost chemat la 2 interviuri prin intermediul acestui site, de fiecare dată nu mi-am căutat eu job, ci am fost găsit de companii care căutau personal.

Folosirea acestui serviciu e gratuită, însă există şi planuri plătite în special pentru companii, care ridică astfel unele restricţii de căutare şi contactare a unui număr nelimitat de contacte. LinkedIn s-a dovedit astfel extrem de util firmelor de HR, oferindu-le acces la o bază de date actuală cu personal calificat.

Planurile preplătite pornesc de la 29.99 $ şi ajung la 700$ pe lună pentru companii.

Dacă te-am făcut curios, poţi vedea profilul meu pe LinkedIn la adresa următoarele:

http://www.linkedin.com/in/tomitzel

Rămânând puţin în urmă cu ştirile, aflu astăzi de la Sibiu Standard despre una accident teribil în plin centru istoric în Sibiu. O femeie a murit după ce i-a căzut în cap un ornament de pe o clădire. Mă întreb cum a fost posibil după atâţia bani băgaţi în acest oraş, dacă se întâmpla unui turist acum 2 ani?

Din fericire nu dispun de un televizor la cămin și nu mă informez de la TV. De ce spun din fericire, pentru că astăzi întâmplător dau pe Realitatea TV Online și aflu cu stupoare că Romanica e sub un fel de anarhie totală, băncile sunt jefuite, oamenii atacați pe stradă, deja începusem să-mi fac griji.

Dar oare e chiar așa? Sunt de 3 ani în Sibiu și nu de multe ori am cutreierat nopțile prin Sibiu, unele locuri nu prea prietenoase și nu mi-a dat nimeni în cap. Chiar mă bucur că o bancă a fost jefuită, mai ales în 2 minute, să fim serioși, nici cei din filmele americane nu fac o spargere așa de repede. E clar că nu au fost respectate niște protocoale de securitate la respectiva bancă. Cât despre paznicii de la bănci, pardon, paznicul de la bancă, nu găsesti bancă cu paznici la plural in Romania, sunt toți peste 50, cred că asta e unul din factorii decisivi la angajare.

REALITATEA.NET – Poliţia l-a identificat pe proprietarul maşinii din care s-a aruncat un cocktail Molotov la Cluj – VEZI VIDEO EXCLUSIV

Eu zic să dați repede pe Realitatea TV și să închideți TV-ul. Baftă!

Cât despre cocktailul Molotov, cred că cei de la Realitatea au avut orgasm cand au intrat în posesia următorului clip, ce te poți aștepta la mai mult să vezi în fața unui club de noapte. Nici măcar cei prezenți acolo nu au fost impresionați de incident.

Ca în fiecare sfârşit de weekend merg acasă la Copşa Mică. Sâmbătă dimineaţa sunt trezit de nişte bătăi puternice în uşă. Pe jumătate adormit şi în pijamale, deschid leneş uşa. Era poliţia comunitară sau prietenul de vis  a vis cu o scrisoare în mână. 

Demult nu am mai primit o scrisoare autentică, ultimele scrisori pe care le-am primit au fost in 2007 când am fost plecat in state. Chiar şi atunci mi se părea ciudat să citesc scrisori. 

Anyway, scrisoarea era de la nimeni altul, decât primarul oraşului Copşa Mică, care anunţa, că în contextul crizei economice fabrica Sometra îşi reduce activitatea cu 80% până la îmbunătăţirea siţuatiei econimice globale. Însă motivul principal pentru care primarul făcea apel la populaţie, e dependenţa oraşului de Sometra S.A. De exemplu, iluminatul public din oraş şi apa e asigurată de fabrică, lucruri pe care nu o să le găseşti în documentarele emisiunilor TV. Tot Sometra aducea 1.000.000 RON la bugetul local, cu toate că cetăţenii rău platnici au strâns impresionanta datorie de 700.000 RON la apă. 

Primarul ne transmite un mesaj de solidaritate, marca Băsescu  bineînteles. Cu toate că Sometra a asigurat că distribuirea apei şi a iluminatului public nu va fi afectată, primarul e de părere că trebuiesc luate unele măsuri de siguranţă. Ce e drept nu există un plan sigur de rezervă în cazul în care Sometra se opreşte definitiv. În schimb ne prezintă soluţii superficiale, gen să obligăm pe apropiaţii noştrii să-şi plătească datoriile la apă, mi se pare hilar.

Cartier renovat din Copşa Mică

Cu toate acestea, gestul primarului mi se pare matur. A hotărât să prezinte populaţiei situaţia reală din Copşa Mică, însă mă tem că e prea târziu. O tânără studentă la Jurnalism m-a contactat pentru a face (din nou) un documentar despre Copşa Mică, şi, ca de fiecare dată, super diferit faţă de ceilalţi, cum de altfel toţi se lăudau. Documentarul ar urma să aibă ca şi protagonişti adolescenţii/tinerii din zona Copşa Mică. Dacă timpul îmi va permite, am zis că o să mă implic, cu toate că mulţi cred că am uitat că sunt de la Copşa, între noi fie vorba, rămâne oraşul meu de suflet.

Primăria a reuşit să primească o serie de fonduri pentru un sistem nou de canalizare total independent faţă de Sometra, însă se pare că rămânem fără timp. Lucrările la acest sistem nici nu au început, astfel, încă o data, copşenii se roagă ca fabrica să rămână deschisa. Numărul exact de muncitori nu e cunoscut, niciodată nu s-a avut o situaţie exactă, însă nu depăşeste 800 de muncitori.  Chiar dacă numărul nu e comparabil cu alte companii care se confruntă cu falimentul, impactul asupra zonei va fi devastator. Vrem, nu vrem, Sometra e inima care pompează banii în zonă, atât salariaţilor cât şi bugetului local. 

Spuneam în titlu “Copşa Mică creşte” şi într-adevăr aşa e. Toate blocurile din oraş au fost renovate la timp şi au beneficiat de acoperişuri, toate lucrările fiind acoperite de primărie prin intermediul unor fonduri europene. Oraşul arată mai bine ca niciodată, numai în cartierul meu şi-au făcut apariţia 2 parcuri, iar trotuarele sunt proaspăt pavate. Pot să spun că puţine oraşe de dimeniunea Copşei Mici arată aşa. 

Să sperăm că totul nu a fost în zadar, sunt optimist, Copşa Mică a văzut atâtea de-a lungul anilor încât o amărâtă de criză va reuşi doar să ne sperie.

Pentru un istoric despre Copşa Mica aici.