Am vrut sa scriu de ieri, dar mi-a fost prea lene. Ieri am avut de predat un laborator la Arhitecturi Avansate si a trebuit sa asteptam aproape 4 ore pana ne-a venit randul, tocmai la fix sa ajungem sa vedem trupa de balet din Sibiu, multumita lui Anca care a avut o invitatie de 2 persoane. Tot anul trecut si tot cu Anca am fost la balet, cred ca era iarna, am fost pentru prima oara sa vad trupa de balet din Sibiu si am fost putin dezamagit datorita balerinilor supraponderali. (more…)
Astazi a fost o zi de relaxare, am rezolvat cateva probleme la niste proiecte, citit putin pentru facultate, maine am examen tampit si fara scop. Cu cat am inaintat in facultate, cu atat mai mult mi s-a parut ca tot ce fac e degeaba, o pierdere de timp per total si din pacate nu m-am inselat. (more…)
Ok, la asta chiar nu ma așteptam. Pe noul album al lui Lady Gaga care va fi lansat pe 23 noiembrie, The Fame: Monster, sunt 2 piese in duet cu nimeni alta decât Beyonce. Una din ele e Telephone:
Am citit la Dani că se pregătește de revelion deja, așa că mi-am amintit de revelionul nereușit de anul trecut, petrecut în familie desigur.
Așa că anul ăsta trebuie să o gândesc din timp. Aș vrea să plec undeva la munte, într-un loc mai izolat, dar cu toate condițiile, am îndurat destul frig pe la petrecerile trecute de revelion. Vreau un vin bun, poate la un șemineu, să mă prindă anul nou. Am căutat ceva cazare în Arieșeni pentru că-mi place mult zona, aș vrea să văd Casa Memoriala Avram Iancu, Cascada varciorogul (înaltă de 15 m), Ghetarul Scarisoara (cel mai mare gheţar subteran din România) și Pestera Coiba Mare (cea mai mare intrare de peşteră din România).
Dar știți cum e, bani puțini, vremuri în crize financiare, ba politice, dar hop am dat de Pensiunea Viorica cu niște prețuri accesibile și foarte aproape de toate locurile pe care vreau să le vizitez.
Acum stau și mă gândesc ce să fac, poate organizează un blogvelion Dani și primesc o învitație (a se citi autoinvitație). Voi ce planuri aveți sau e prea devreme?
Noaptea trecut am invat un nou joc de baute, Freeman. Regulile nu le-am inteles sau nici nu le mai retin, stiu doar ca implica bautura si o pereche de zaruri.
Pe la ora 12 am plecat la sediul AIESEC Timisoara, in complexul studentesc. Campusul din Timisoara nu se compara cu cel din Sibiu, asta pentru ca in Sibiu nu avem caminele la un loc. AIESEC Timisoara are 2 sedii, lucru care m-a uimit, unul intr-un camin (cel principal) si celalalt nu stiu sa va spun, am fost acolo, dar habar nu am unde am fost
Sedintele din cadrul AIESEC Timisoara sunt la fel ca cele din Sibiu, doar ca ei au mai multe resurse si aparent mai multi oameni. Am participat la 2 sedinte si nu am vazut nici o diferenta majora. Maine incepe un eveniment in Timisoara, Bega Bulevard, pe malul raului se aseaza standuri de la diferite organizatii cu prezentari pe teme legate de mediu si nu numai.
Acum sunt 30 de grade C si m-am adapostit sub aerul conditionat.
Mi se pare mie sau îl auzim tot mai rar. Scuzele, iertarea sinceră cautată în persoana rănită, toate au dispărut astăzi sau se regăsesc în sintagme artificiale aruncate pe IM: “Noah, sorry”, “Nu am vrut, doar şti” …
Nu mi s-a întâmplat nimic, nu aştept din fericire declaraţii de iertare, dimpotrivă, sunt puţin melancolic. Weekendul trecut, la Copşa, m-am reîntâlnit cu o prietenă avută din clasă a I a până astăzi. Era în vizită, are o familie acum, departe de locul ăsta, în Olanda. Aceiaşi vârstă, însă destine atât de diferite. De ce m-a impresionat, nu ştiu. Probabil mă sperie timpul care trece pe lângă noi, ce lăsăm în urmă?
Anda, de 6 luni mămică, nu reuşesc să văd peste fătuca care a stat atâtea clase lângă mine în bancă, fata de pe crunta navetă pe tren la 6 dimineaţă sau prinţesa în căutare de Făt Frumos. Finalul poveştii ei pare cu happy end, însă doar ea ştie dacă e aşa.
Îmi pare rău de iubirile trecute (nici o legătură cu Anda ), de persoanele aruncate pe fereastră în graba mea. Toţi ne grăbim, eu parcă mai mult. De multe ori mă întreb încotro plec, de multe ori răspunsul se lasă aşteptat. De puţine ori mă văd cu o chitară în braţe, tânjesc după gălăgie, liniştea mă-ngrozeşte. E semn de părăsire, de singurătate.
Îmi pare rău pentru clipele irosite în mocirla banalului, pentru care voi plăti cu anonimatul meu atunci când corpul meu va fi la 2 metri sub pământ.
Regretul e singurul lucru de care mă tem astăzi şi îmi pare rău
Nu am mai scris de ceva vreme pentru că sunt până peste cap cu treburi academice, AIESECulare, JOBulare sau pur ?i simplu HOBBYulare.
Am onoarea să vă anun? în calitate de membru pe departamentul Exchange că AIESEC Sibiu caută doritori pentru a pleca în străinătate cu stagii de practică interna?ionale plătite pe 4 domenii mari, care cuprind cam toate facultă?ile. Dacă vrei să ai o vară de neuitat sau te-ai săturat de Romanica, noi te trimitem în una din cele 107 ?ări unde avem parteneri. Po?i aplica aici sau să afli mai multe detalii pe pagina www.aiesec-sibiu.ro/exchange.
Pasiunea mea Linux se manifestă mai nou prin SbLUG, grupul celor care au aflat cum să nu dai bani pe licen?e, dar nici poli?ia să-?i bată la u?ă. Ieri a fost lansat Ubuntu 9.04, pu?in cam instabil după parerea multora, dar măcar arată mai bine ?i recunoa?te mai multe componente hardware. Release Partyuri prin toată ?ara cu ocazia lansării.
Treptat se apropie ?i stresiunea de care mi-e groază din cauză că unii s-au gândit să facă un top al universită?iilor din ?ară. ?i ce să vezi, universitatea noastră e codasă, iar luminatul nostru decan/rector a pus-o pe seama numărului mare de studen?i care nu participă (a se citi dorm) la cursuri. Acum mă prinde sesiunea fără 50% din prezen?ă la unele cursuri, iar din cauza unor tocilari lip?i?i de via?ă socială (da, ei au propus sistemul asta, circulă zvonul), eu trebuie să-mi dau examenele în toamnă, regulamentul zice că dacă nu am mers la curs, nu am drept la examen. Nu am nimic cu acei omule?i, har domnului am fost ?i eu unul, dar să obligi atâta amar de studen?ie să meargă la facultatea românească e chin deja. Men?ionez că nu am avut până acum nicio restan?ă ever ?i sunt bursier, cu toate că la cursuri nu dau. Trăiască tâmpenia academică!
Săptămâna asta va avea loc tranzi?ia mea ca IS Manager în AIESEC Sibiu, mai pe române?te, o să am prima sedin?ă de IS în calitate de IS Manager De abia a?tept!
De la un bun prieten primesc un link spre un blog. Nimic obişnuit la prima vedere, însă e vorba de blogul cu tematică ortodoxă. Sper ca blogul să fie o parodie reușită decât o realitate crudă. Lumina Sfăntă își propune să fie o colecție de învățături creștin ortodoxe pentru suflet, minte si trup
Blogul pare a fii a unui călugăr sau vrednic apărător al tradițiilor creștine. Interesant e vocabularul și tonul său amuzant cu expresii gen alifie pentru sex anal sau Boc în ciorbă, expresii care ar trebui să fie străine unui călugăr autentic.
Cred că mai degrabă face parte din blogurile tip scandal, cum a fost și suntcurva.ro, pot zice OTV transformat în blog. Oricât de criticate ar fi, sunt surse importante de trafic. Îmi place logoul blogului, care-l dă puțin de gol, LOL – Love Our Lord
Posted by tomitzel on February 19, 2009 0 comments
Acum câteva săptămâni giganta rețea socială și-a modificat în tăcere contractul (Terms of use) ceea ce a stârnit o mulțime de grupuri de protest. Practic, noile modificări spuneau că: Putem face ce vrem cu conținutul tău pe un timp nelimitat!
Facebook
Primul care a observat aceste modificări a fost blogul Consumerist.com care a atras atenția asupra consecințelor. Ieri și astăzi, după intrarea în contul personal, utilizatorii erau instiințați printr-un mesaj că Facebook a revenit la vechiul contract în urmă dorințelor exprimate de utilizatorii săi.
Când mă gândesc că noi nu suntem în stare să oprim legea prin care ne sunt ascultate telefoanele și monitorizat traficul de internet, îmi vine să fug din țară!
Am vrut sa scriu de ieri, dar mi-a fost prea lene. Ieri am avut de predat un laborator la Arhitecturi Avansate si a trebuit sa asteptam aproape 4 ore pana ne-a venit randul, tocmai la fix sa ajungem sa vedem trupa de balet din Sibiu, multumita lui Anca care a avut o invitatie de 2 persoane. Tot anul trecut si tot cu Anca am fost la balet, cred ca era iarna, am fost pentru prima oara sa vad trupa de balet din Sibiu si am fost putin dezamagit datorita balerinilor supraponderali.
), de persoanele aruncate pe fereastră în graba mea. Toţi ne grăbim, eu parcă mai mult. De multe ori mă întreb încotro plec, de multe ori răspunsul se lasă aşteptat. De puţine ori mă văd cu o chitară în braţe, tânjesc după gălăgie, liniştea mă-ngrozeşte. E semn de părăsire, de singurătate.
