tomitzel

După 3 săptămâni de hoinărit prin Sibiu a venit timpul să merg acasă (a.k.a am rămas fără mâncare). Pentru cei care încă nu ştiu, în cartea mea de identitate scrie Copşa Mică.

Strategic am ales vineri ora 19:18, tren personal, ruta Sibiu – Copşa Mică pentru că atunci scumpul nostru CFR din Sibiu, ne pune la dispoziţie Săgeata Albastră. Nu ştiu cum sunteţi voi, când păşesc în acel tren, parcă sunt mai aproape de Occident. Da ştiu, e doar un miraj sau vis din care mă trezeşte vecinul de banchetă cu Guţă la maxim pe telefonul mobil luat în rate.

Dacă ai fi făcut 4 ani ca mine naveta pe un tren personal la 6 dimineaţa cred că ai fi atent la scaunul pe care stai, faptul că ai căldură destulă, mirosul e unul normal, uşi care chiar se deschid (al naibii, şi de unele singure!), înconjurat de sticlă (nu cioburi ca dincolo), muzică oldies şi poate cireaşa de pe tort, ora şi destinaţia finală afişate la discreţie.

Acuma am şi eu un vis măreţ aşa. Într-o zi să apuc şi eu să călătoresc la Business Exclusiv, să văd şi eu cum arată o însoţitoare de bord de tren şi să mă dau pe net direct de pe scaunul CFR. E amuzant cum CFR vrea să fie în rând cu toată Europa, în loc să uniformizeze puţin trenurile sale şi să nu mai treacă dintr-o extremă în alta. Cam aşa arată Business Exclusiv la CFR:

Business Exclusiv Class

Monitor individual la Business Exclusiv

Mâine plec înapoi în Sibiu şi ştiu că o să am parte de tren cu etaj, păcat doar că e de prin anii ’80 şi nu cel din videoclipul lui Morandi.

Foto: freeblog.hu

După o pauză mai lungă de blogging, am revenit în blogosferă. Motivul nu îmi e clar nici mie de ce am făcut-o, parcă mă săturasem de articolele banale pe care le scriam în ultima vreme, chiar după ce l-am închis am scris un articol pe WebDoi pe tema asta.

Teatrul National "Radu Stanca" Sibiu

Vineri am avut şi eu oportunitatea de a merge la o piesă de teatru, “Joaca de-a teatrul”, însă din păcate am ieşit târziu de la servici şi a mai şi plouat încât am ajuns ud până la chiloţi în cămin. Actorii erau studenţi la actorie cred sau cel puţin foarte tineri pentru că au venit chiar ei prin căminele studenţeşti să-şi promoveze piesa, costumaţi în diferitele personaje.

Pe weekendul acesta am tras din nou o fugă la Cluj Napoca. Sâmbătă dimineaţa când am plecat cu Dacos, începuse prima ninsoare serioasă aici, iar pe drum am dat de locuri unde era strat consistent de zăpadă. Drumul pănă la Cluj e de 4 ore, aşa că m-am echipat cu o duzină de episoade de Grey’s Anatomy, la care am ajuns la sezonul 4. Serialul e foarte bine făcut, m-a făcut să uit pentru o perioadă de House M.D.
Autobuzul face popas de 15 minute de fiecare dată la autogara din Alba Iulia, unde e cel mai oribil sandwitch pe care l-am mâncat vreodată. Cu toate astea, de fiecare dată cand merg la Cluj Napoca, intru in barul/cârciuma de acolo şi comand unul. Se spune de multe ori că mersul cu autobuzul e mai confortabil decât cu trenul, nu am crezut/înţeles asta niciodată. Da, e mizerie pe CFR, dar prefer un Rapid/Intercity în loc de Dacos sau orice alt autocar. Cred că e din cauză că pe autocar eşti ca pe mare şi nu ai posibilitatea să te plimbi liber ca în tren.

Autocar Dacos

Îmi place când ajung pe dealul Feleac, la “Curba morţii”, unde sunt înşiruite numerele de accidente, morţi şi răniţi, să ne bage în sperieţi şi pe noi pasagerii. De fiecare dată când trec pe acolo mă gândesc ce tare ar fi să conduc eu pe acolo, dar având în vedere că astăzi am aflat şi eu ce e aia “frâna de motor” (adică laşi maşina pe liber şi nu faci nimic, pretty dumb) nu cred că aş mai apuca să mă şi întorc.

Pizzeria New Croco

Ceea ce am făcut la Cluj e cumva confidenţial, aşa că nu intru în detalii. Am fost să “iau cina” la Pizzeria New Croco care se spune că e din 1990, printre primele din ţară dacă am înţeles. Ce m-a distrat a fost cuvântul cheie “new”, cred ca ăla a fost highlight-ul în perioada aceea. Mi-a fost poftă de nişte paste, de obicei prefer tortellini şi, spre norocul meu, aveau chiar o specialitate a casei, tortellini Croco (un fel de tortellini Prosciutto, dar cu sos bolognese). Mancare bună şi ieftină la Cluj, cel puţin în comparaţie cu Sibiu. Să nu credeţi că nu am dat o raită şi pe la McDonald’s, ba chiar am luat micul dejun acolo cu un meniu Cheeseburger dublu.

Pentru întoarcere, am ales CFR cu Rapidul Cluj Napoca – Sibiu, cursa fiind deservită de mândria CFR, Săgeata Albastră. Curios e că Săgeata Albastră a devenit tren universal, e folosit atât pe post de tren Personal (Sibiu – Mediaş) cât şi Rapid/Intercity. Drumul înapoi a fost un deja-vu de pe Dacos, vizionare Grey’s Anatomy cu 2 episoade care m-au uns la suflet.

Am redeschis blogul pentru că mi-am dat seama de ce mi-am făcut blog în primul rând, să pot scrie prostiile mele zilnice aici şi pentru că îmi place să o fac. M-am bucurat când la facultate unii colegi m-au întrebat de ce am inchis blogul, persoane care nu ştiam că-l citesc.

Deocamdată blogul nu e terminat 100% (cred că niciodată nu e), mai trebuiesc ultimele finisaje şi poate nişte plugin-uri utile. Sunt deschis la sugestii şi păreri despre noua tema.

Sursa foto: romania.gpn.travel