tomitzel

E 01:15 si din nou nu am somn. Programul asta imi place, noptile petrecute in fata laptopului fara un scop anume, discutii marunte, nesemnificative, asteptandu-te.

Vreau sa fac ceva inovator, sa dau un scop acestei vieti care simt ca mi se scurge fara rost. Filme, curve, hamburger, masini, pasta de dinti, toate trec asa de repede pe langa mine fara sa le simt, totul se misca prea repede si nimeni nu mai are timp sa simta viata.

Afara un caine “zbiara” nemultumit. Sa fie frigul de afara sau cel din interior? Il inteleg pentru un moment, apoi revin la monotomia mea nocturna care pare nesfarsita. M-am saturat. Vreau un semn. Sa plece toti si toate, nu mai vreau numere impare.

Incerc sa te sun, dar robotul imi spune balarii. “Acesta optiune nu e disponibila”. Alta tampenie, marca Orange. 7 zile, 7 nopti, 7 ore, 7 minute, 7 secunde, 7 flori, 7 inimi, 7 maine, 7 … sau 6 ?

Satul si scarbit de indiferenta plec spre pat. Poate maine ies din tipar.