tomitzel

Din șirul (prea) lung de serialele pe care le urmăresc, de curând am început să vizionez și Desperate Housewifes (aka Neveste disperate). După cum prea bine spune și titlul, întregul scenariu se învârte în jurul unor neveste cu diverse probleme contemporane. Serialul e produs în USA și e plin de stereotipuri americănești, un fel de telenovelă stilată.

Neveste disperate a început să fie difuzat și în România de Prima TV de anul trecut mi se pare, succesul nefiind prea strălucit. Cred că în mare parte e din cauză că multe din situații sunt caracteristice Americii, nevestele de la noi au grijă să avem ce mânca pe ziua de mâine și nu să se culce cu câte un grădinar musculos sau să-și petreacă ziua în Mall.

Îmi place să mă uit la serial pentru că mă pune pe gânduri cum va fi viitoarea mea nevastă și încerc să o transpun în unul din personajele din Neveste disperate. Bree van der Kamp mi se pare candidata ideală, dacă nu ar fi așa de pricepută la arme mai că o luam de nevastă. Pe de altă parte, Gabriella Solis nu gătește cu o face Bree, însă te coace bine de tot în dormitor.

Neveste disperate intră la mine in playlist la serialele de pierdut vremea sau atunci când trebuie să fac ceva și nu am chef, mai pun un episod să văd care/cum mai moare. Pe lângă caracterul de telenovelă, cele 4 neveste mai au și rol de Columbo, serialul fiind presărat cu crime la tot pasul. Ca-n orice serial american femeile fatale sunt prezente, cum ar fi:

Eva Longoria (aka Gabriella Solis)

Marcia Cross (aka Bree van der Kamp)

Printe nevestele disperate remarcăm pe Teri Hatcher care joacă rolul lui Susan Mayer, o nevastă divorțată care e mai degrabă crescută de propria fiică, la figurat bineînțeles. Pe Teri cred că o rețineri din evoluția ei în filmul artistic (și apoi serial) Superman.

Teri Hatcher (aka Susan Mayer)

Nici nevestele din rolurile secundare nu se lasă mai prejos. Edie Britt, scorpia îmblânzită din primul sezon, e interpretată de nimeni alta decât Nicollette Sheridan.

Nicollette Sheridan (aka Edie Britt)

Neveste Disperate a ajuns acum la sezonul 5 și deocamdată nu se știe dacă o să avem parte și de partea a 6 a. Oricum, în ritmul în care merge serialul în state, sigur după finalul întregii serii o să avem parte și de un film artistic, cum s-a întâmplat cu Sex in the city.

Club Babylon era localul preferat de mai marii societăţii. Prostituate de lux, gigolo, băieţi pentru domnii mai în vârstă, orice fetiş îşi găsea aici satisfacţia. Însă pentru mine era mai mult de atât. Era un loc unde eram considerat “de-al casei”, iar puţinii prieteni care îmi rămăseseră erau aici.

- Nu-mi vine să cred că sunt în Babylon, exclamase Geo în timp ce căsca gura până la podea, privind în stânga şi dreapta.
- Da, acesta e vestitul Babylon şi depravaţii săi.
- Nu te înţeleg Andrei, de ce mereu te plângi, ai viaţa perfectă! Aş da orice să fiu în locul tău!
- Pentru că nu e aşa simplu cum pare dinafară, crede-mă blestem ziua când m-am căsătorit cu Miha.
- Okay, să zicem că nu o iubeşti, nu e cel mai grav lucru ce se poate întâmpla, caută şi tu o fată drăguţă şi te-ai scos!
- HaHaHa de asta îmi place de tine, tot timpul optimist şi plin de viaţă. Cât despre iubirea asta, mai lasă-mă în pace, eram conştient că nu-mi place de Miha, însă am crezut că o să mă învăţ cu ea. Dar în schimb am aflat lucruri oribile despre clanul Nedelcu, iar pe Miha o urăsc mai mult pe zi ce trece.
- Toată lumea vorbeşte, doar şti asta şi …
- Miha e o criminală, am şoptit.

Geo a rămas câteva secunde înmărmurit. Apoi a izbucnit într-un râs isteric.

- Am faţă de fraier? Nu mai vorbi prostii că o să te creadă lumea.
- Nu-mi pasă ce vorbeşte lumea, dar am fost acolo. Sau mai bine zis sunt complice pentru că nu am spus nimănui nimic. Ţii minte că în fiecare seara la ora 7 sunt întotdeauna o oră în birou şi sub nici o formă nimeni nu are voie să mă deranjeze?
- Bineînţeles, ţin bine minte când într-o seara era doar în apropierea uşii, iar Dna. Florescu mă văzuse şi a ţipat să mă îndepărtez de uşă de parcă aş fii mâncat-o.
- Ei, pentru că am fost martor la acea crimă, Miha a crezut că are nevoie de o anumită “garanţie” pentru tăcerea mea, astfel a decis să răpească o persoană foarte dragă mie şi să o ţină ostatic. Dacă aş scoate un cuvânt doar, acea persoană ar fi moartă în 5 minute. Din generozitatea ei am primit o oră zilnic în care putem vorbi la telefon, să mă asigure totul e în regulă. Un lucru nu înţeleg, de ce mă ţine în viaţă când cea mai simplă soluţie e să mă omoare …

Gata să cadă sub masă, Geo era palid ca o statuie de marmură. A trebuit să-i repet de 3 ori să mă creadă după care am comandat fiecare câte o tequila.

- Poate te întrebi cum de m-am riscat să-ţi povestesc toate acestea, răspunsul e foarte simplu: am un plan.

Ai ratat un episod? Nici o problema, le gasesti AICI pe toate!
Un VOT , săru’ mâna!

Geo mă aştepta ca in fiecare dimineaţă la uşă cu un expresso lung exact cum îmi place. Era angajatul nostru de mai bine de 6 luni, şofer şi part-time confidentul meu. Miha nu tolera relaţii personale între angajaţi şi stăpânii casei. Era de părere că e de prost gust şi nu aduce noroc.

Soferaşul, cum îl alinta Alina, menajera, era un băieţandru de 20 de ani care îşi câştigase un renume pentru modul profesionist de a conduce o maşină încă de la o vârstă fragedă. În lungile noastre discuţii, Geo avusese curaj într-o beţie să-mi spună că Miha are un amant, un pictoraş la ţară, dar că în familia Nedelcu astfel de relaţii făceau parte din tradiţia familiei.

Amantul lui Miha avea 21 de ani, cu 20 de ani mai tânăr ca ea, student la Facultatea de Arte şi cu un succes nebun la fete pentru fizicul său de invidiat. Nu mă deranja această relaţie, până la urmă chiar eu fusesem în locul lui acum un an, când la vârsta de 25 de ani mă căsătoream cu o femeie mai mare cu 16 ani.

Am făcut-o împins de anturaj, de nevoia de a intra în rutina normalului, normal dictat de clanuri ipocrite precum familia Nedelcu. Clanul Nedelcu, cum toată lumea spunea, a intrat în lumea bună prin afacerile sale cu petrol în perioada de vârf a războiului din Irak şi a contrabandei cu arme. Bunicul lui Mihai este si astăzi un om temut datorită setei sale nemărginite de bani şi a cruzimii cu care îşi tratează inferiorii. Dl. Ioan Nedelcu era un simplu tăran cu 2 boi în ograda când peste noapte unicul fiu al său devenise multimilionar în dolari, iar el întreţinut.

- Să-i dăm bătaie Geo, la 8 fix trebuie sa fiu în sala de sedinţe.
- Desigur Dl. Florescu!
- Ţi-am mai spus de atâtea ori să-mi spui Andrei când nu e Miha de faţă, mă faci să ma simt bătrân!
- Dar … , mormăii Geo.
- Nici un dar, fuga la maşină!

Drumul de la reşedinţa Nedelcu spre oraş mi-a plăcut întotdeauna. Lacul Vid ţine captiv in fiecare dimineaţă soarele, iar păşunea din stânga era acoperita pe timpul verii de o sumedenie de flori. Pe acest drum am luat multe decizi importante, unele care aveam să le regret.

- Am ajuns Andrei, rosti ruşinat Geo numele meu.
- Foarte bine, ştiam că mă pot baza pe tine! Până la 1 eşti liber, nu am nevoie de tine. Deseară ieşim la bere să sărbătorim!
- Să sărbătorim? Ce anume?
- Cum ce? 7 luni de când lucrezi la noi. Am şi ales localul perfect, dar vorbim mai multe deseară.

¤

- Dna. Nedelcu, Dl. Vasilescu este aici să vă vadă. Să-l trimit înăuntru?
- Da, te rog!

Uşa biroului se deschise timid, trasă de un domn în jur de 40 de ani. Pare intimidat de numeroasele diplome/certificări de pe pereţii biroului executiv din care Miha făcuse un templu pentru propria persoană.

- Dan! A trecut prea mult timp.
- Aşa e Miha, ce bine arăţi după atâta timp!
- Nici tu nu te laşi mai prejos. Am văzut articolul despre tine in Capital, noi doi am fi făcut o partidă pe cinste, râse zgomotos Miha.
- Te rog nu-mi aminti. Eşti femeie măritată! Totuşi nu pot să înţeleg ce a fost în mintea ta când te-ai încurcat cu coate goale ălă.
- Ştiu ce fac, nu-ţi fă griji pentru mine, apoi îl trase de gât, iar buzele celor doi se lipiră pasional.

Precum o fiară Miha aruncase tot ce se afla pe birou şi din 2 mişcări îl puse pe spate pe birou pe Dan. Acesta, ştiind parcă ritualul, îşi întinde mâinile pe sub fusta Dolce & Gabbana şi o ridică peste el. Urmează clipe de extaz în care niciunul dintre ei nu scot un sunet, doar trupurile lor ude încep să se mişte haotic cu un singur scop, plăcere ieftină. După nici 10 minute ritualul ia sfârşit.

Aranjându-şi fusta şifonată, Miha îl conduce pe Dan la uşă nu înainte de a-i şopti ceva la ureche. Moment în care Dl. Vasilescu rămâne palid în faţa uşii precum o stafie.

Ti-a placut? Nu ti-a placut? Da un VOT.

- Nota, va rog!
Cei doi se privesc ca si cum ar fi pentru ultima oara. Banii curg usor pe masa, apoi cei doi se despart.

*

O usa se deschide usor. Cu pasi alesi ma furisez in pat. Spre usurarea mea Miha nu ma simtise.

“Buna dimineata Romania! Astazi cerul e senin si …..”
- Neata iubirea mea!, se aude un glas timid.
- Buna dimineatza, raspund plictisit.
- La ce ora ai venit aseara?
- Nu mai retin …
- Ti-am zis de atatea ori sa renunti la jobul asta, nu te inteleg de ce te incapatanezi sa continui asa, parca o faci sa ma necajesti pe mine.

Vocea ei parea mai mult un zgomot. Vroiam sa scap de ea. Sa fug. Sa las totul in urma, dar poza nenorocita de pe perete imi amintea ca acum un an am spus DA, cuvantul care ma tinea legat de mai bine de un an de o persoana care chiar si astazi imi e straina.

Miha era fata perfecta. Simetria fetei reusea mereu sa ma surprinda. Zambetul ei amintea de perfectiunea intruchipata si totodata ascundea ceva diabolic. Parul ei de o culoare sangerie cerea mereu sa fie mangaiat precum instinctual atingi o jucarie de plus.
Am intalnit-o in acele zile ploioase de toamna. Eram in statia de autobuz fara acoperis cand, precum o naluca, s-a apropiat de mine. Mi-a oferit un loc sub umbrela ei multicolora si fara sa spuna un cuvant si-a varat cartea de vizita in buzunarul meu. Au trecut 3 minute de liniste totala, dupa care am urcat confuz in autobuz.
Mihaela NEDELCU – Medic Psiholog Psihiatru
- Exact de ce aveam nevoie, razand in sinea mea.

Cateva ore mai tarziu primesc un telefon la tipografia unde lucrasem cu 2 ani in urma. Era ea. Se pare ca ma urmarea de saptamani, iar la sfatul unei prietene si-a facut curaj si m-a chemat in oras.

De aici evenimentele au trecut fara sa-mi dau seama. Ne-am cunoscut parintii, am aflat despre neamul Nedelecu si averile sale, iar dupa 5 saptamani de la acea prima intalnire eram in drum spre altar.